Cum poate UE să salveze vieți în lupta împotriva fumatului? EuReporter: Nu toate produsele sunt la fel. Trebuie să trecem dincolo de cuvinte goale
Unul dintre principalii promotori ai luptei globale împotriva fumatului, Comisia Europeană a precizat clar, în Planul de Combatere a Cancerului, că are ca obiectiv crearea unei „generații fără tutun”. Obiectivul este reducerea numărului de fumători europeni la mai puțin de 5% din populația totală a Uniunii până în 2040, conform materialului citat.
Comisia adoptă strategia „final de joc” (endgame), un termen la modă folosit în comunitatea de sănătate publică pentru a descrie o lume în care produsele din tutun au fost fie eliminate complet, fie vânzarea lor a fost sever restricționată. Nu este deloc surprinzător faptul că s-a decis înregistrarea unei inițiative cetățenești europene care solicită încetarea vânzării produselor cu nicotină și tutun cetățenilor născuți după anul 2010.
„În timp ce astfel de declarații sună bine atunci când le citim într-un document oficial sau le auzim la știri, adevărata problemă este să trecem dincolo de cuvintele goale și să realizăm un impact în lumea reală. Cu siguranță, suntem toți de acord că răul cauzat de fumat este inacceptabil, atât în plan individual, cât și din punct de vedere colectiv. Totuși, este abordarea Uniunii Europene cea potrivită? Implementarea unei strategii neo-prohibiționiste este oare cea mai bună modalitate de a reduce rata fumătorilor din UE? Este oare o modalitate de a schimba și salva vieți semnificativ?,” subliniază Nestoras.
Principalele idei exprimate de Antonios Nestoras
Răspunsul este… nu. Există o alternativă. Este bine-cunoscută și aplicată în toate domeniile. Se numește reducerea riscurilor.
Într-o anumită măsură, controlul fumatului funcționează. Am văzut că prevalența produselor care ard tutunul a fost ușor diminuată în ultimele decenii. Totuși, astăzi taxele sunt mari, avem interdicții pentru fumat în spații publice, ambalajul este neatrăgător (sau chiar înspăimântător), iar fumatul nu mai este „cool”. Care sunt rezultatele acestor măsuri? Aproximativ 25% din populație continuă să fumeze. Unele țări, cum ar fi Franța, au înregistrat chiar creșterea incidenței fumatului în rândul categoriilor mai sărace ale populației în ultimii 20 de ani (de la 31,4% în 2000 la 33,3% în 2020, potrivit datelor naționale franceze).
Scăderea consumului de produse combustibile este lentă, în cel mai bun caz. Creșterile continue ale taxelor îi vor afecta în cea mai mare parte pe cei cu venituri reduse. Acest lucru devine și mai dramatic acum, cu o inflație ridicată și cu o criză economică ce ne bate la uși.
Dacă UE ar propune interzicerea vânzării de țigări, pentru o parte sau pentru întreaga populație, cel mai probabil rezultatul va fi creșterea dramatică a comerțului ilicit. Singurele care ar avea de căștigat ar fi organizațiile criminale. Dacă războiul împotriva drogurilor a eșuat atât de evident, este puțin probabil ca un război împotriva țigărilor să ofere rezultate mai bune.
Din fericire, există alternative la țigări și sunt mult mai puțin dăunătoare sănătății oamenilor. Riscurile fumatului provin în mare parte din ardere și compușii chimici eliberați, pe care fumătorii îi inhalează. Produsele care nu implică ardere, cum ar fi țigările electronice sau produsele din tutun încălzit implică și ele riscuri, dar sunt mult mai puțin dăunătoare decât țigările convenționale. Acest fapt este bine stabilit în știință (datorită studiilor toxicologice independente), chiar dacă anumite incertitudini rămân cu privire la efectele pe termen lung. Pe scurt, știința spune că este în beneficiul fumătorilor să treacă la una dintre cele două variante.
Reglementarea și impozitarea pot salva vieți, dar nu așa cum o face Comisia. Pozițiile ideologice fac mai mult rău
În loc să adopte pragmatic abordarea de reducere a riscurilor pentru a salva vieți, Uniunea Europeană se încăpățânează să rămână la această poziție ideologică, continuând să descurajeze aceste produse. UE interzice toate modalitățile de publicitate și promovare a țigărilor electronice și a produselor din tutun încălzit și are în plan să își extindă recomandările pentru a le interzice și în spații publice, similar fumatului. Totodată, Comisia a propus recent și interzicerea aromelor la produsele din tutunul încălzit.
În locul unei abordări nuanțate, în care alternativele la țigări să fie reglementate ca produse dăunătoare, dar prezentate în mod clar ca alternativă mai bună decât fumatul, Uniunea pare să persiste în tratarea tuturor produselor din tutun în același mod. Această abordare ideologică, ce promovează o lume fără de orice „păcat” este un eșec. Este un exemplu de reglementare puntivă, nu comportamentală. Condamnă milioane de fumători să continue să fumeze, deși există alternative.
Situația este și mai îngrijorătoare când ne gândim la persoanele ce folosesc produse care ard. Pentru că ei sunt categoria cu venituri reduse a populației. Politicile fiscale agresive funcționează mai bine pentru cei mai înstăriți, care schimbă aceste produse. Rezultatul este că cei cu venituri reduse sunt mai expuși riscului de a se îmbolnăvi. Bolile reduc capacitatea de muncă a persoanelor cu venituri mici (pentru că au mai multe dificultăți în accesarea prevenției și tratamentului de calitate). O scădere a capacității de muncă duce la o reducere a veniturilor, care în continuare duce la o scădere suplimentară a capacității de a accesa servicii de sănătate calitative, totul într-un cerc vicios care îi lasă pe cei săraci mai săraci, iar pe bogați mai bogați. În loc să îi ajute pe cei săraci, această politică îi lasă mai mult în urmă.
Ce ar putea face UE, mai degrabă, este să folosească atât instrumente de reglementare, cât și de impozitare pentru a semnala în mod clar diferența dintre profilurile de risc ale țigărilor față de alte produse alternative, mai bune. Pentru a-i salva pe cei mai vulnerabili, UE trebuie să implementeze abordarea de reducere a riscurilor și în industria tutunului (așa cum a făcut în toate celalalte domenii). Trebuie să trateze diferențiat diferitele tipuri de produse.
În crearea politicilor, copierea celor bune nu este un păcat. Țările UE care au început deja să diferențieze pe baza riscului, precum Polonia și Cehia, au înregistrate progrese bune. Acum este timpul ca Uniunea să facă același lucru. Știm că simpla creștere a taxelor nu este suficientă.
Să punem pe primul loc salvarea vieților, nu ideologia.
Citește aici articolul original