Cum pot cumpăra mai bine începătorii acţiuni la marile companii ale statului

Cel mai curând în această săptămână ar trebui să se publice prospectul de vânzare al acţiunilor Transelectrica (simbol bursier TEL), care ar urma să se vândă începând din a doua parte a acestei luni. Statul va vinde 15% din acţiunile din pachetul de pe care îl deţine la TEL.

La Bursa  de Valori Bucureşti (BVB), acţiunea TEL a încheiat săptămâna trecută cu preţul de 17,25 lei. Nu este unul inaccesibil pentru un mic investitor, mai ales că analiştii spun că statul vânzător va fi presat să-l mai scadă.

Ce şanse au, însă, să prindă acest tren investitorii mici, sau chiar începătorii?

Acţiunea Transelectrica (TEL) este una dintre acele investiţii care, teoretic, sunt potrivite pentru investitorii mici şi pentru începători.  Are o afacere sigură, transportă electricitatea pentru toată ţara şi are venituri aproape garantate de tarifele aprobate de autorităţi.

De aceea este o acţiune „defensivă“, cum o numesc analiştii, adică rezistă bine şi în vremuri de criză. Care se poate lăsa „moştenire“.

TEL are şi probleme, asupra cărora vom reveni. Deocamdată, problema noastră este cât de accesibile vor fi acţiunile TEL puse în vânzare de stat prin Bursa de Valori Bucureşti (BVB).

Este încă intens dezbătută oportunitatea structurării ofertei pe două paliere: unul pentru investitorii mari (fondurile de investiţii) şi altul pentru investitorii mici (de retail). Astfel, aceştia din urmă ar putea avea o şansă de a mai prinde ceva acţiuni din ofertă, pentru că, altfel, investitorii mari ar avea forţa de a lua tot.

Investitorii mici nu au suficient de mulţi bani ca să concureze cu cei mari în cazul ofertei de acţiuni atractive, care ar suscita un mare interes şi deci o cerere superioară ofertei.

Mecanismul de vânzare

Sunt două metode principale de alocare a acţiunilor: „primul venit – primul servit“ şi alocarea „pro-rata“, folosită mai ales când se aşteaptă o cerere superioară ofertei. Metoda aleasă se precizează în prospectul de ofertă.

Nici una dintre metodele de mai sus nu favorizează pe investitorii mici. Metodele pot fi folosite simultan. Prima metodă este de departe cea mai nefavorabilă, fiind clar că marii investitori s-ar grăbi să-şi impună strategia de licitaţie.

Din puncte de vedere tehnic, o alocare pro- rata este aceea în care, de pildă, dacă oferta a fost depăşită de cerere cu 100% (gradul de suprasubscriere a acţiunilor), fiecărui solicitant i se dă cu 50% mai puţin.

Sau:  cererea fiecăruia este onorată în proporţia dată de raportul dintre oferta totală şi cererea totală. Dacă, la Transelectrica (TEL), acest raport este de 1/6, cine a subscris (a cerut) 6 acţiuni TEL, care acum valorează la bursă  cam 100 de lei, va primi doar una. Dacă  raportul este mai mare, atunci nu va primi nici una.

Ce ar fi mai bine pentru investitorii mici

Există două căi principale de acces la acţiunile pe care statul le va pune în vânzare la companiile energetice (şi nu numai: piaţa mai aşteaptă şi oferta Tarom, pe cea a aeroporturilor şi pe cea porturilor).

Cea mai facilă este achiziţia de  titluri ale marilor fonduri mutuale specializate în acţiuni, susceptibile să participe la oferte. Este importantă doar să fii corect informat dacă fondul ales va cumpăra sau nu, căci, s-ar putea ca administratorul fondului respectiv să nu considere oferta convenabilă.

În principiu, însă, pe o astfel de cale, investitorul a scăpat de bătaia de cap a subscrierii, a analizei preţului şi a socotelilor şanselor de obţinere a acţiunilor. Fondul de investiţii va prinde acţiuni, indiferent de rata de alocare şi investitorul va beneficia de pe urma lor, dar prea puţin şi indirect.

În portofoliul fondului respectiv, acţiunea Transelectrica s-ar putea să fie destul de redusă. Datele de  portofoliu se publică bianual, dacă nu sunt făcute publice mai des la cererea presei.

Dacă fondul respectiv are deja 2-3% din averea sa în acţiuni Transelectrica, nu va fi dispus să blocheze prea mulţi bani în participarea la ofertă.

Calea fondurilor mutuale, cele mai accesibile începătorilor, poate deveni neconvenabilă mai ales dacă oferta se va structura pe două niveluri, unul pentru investitori mari şi unul rezervat investitorilor mici, tocmai de dragul dezvoltării culturii investiţionale a românilor.

Nu mai are sens „să cumperi Transelectrica“ printr-un fond mutual, dacă îţi este înlesnit accesul direct la aceste acţiuni printr-o subofertă special destinată micilor investitori.

Dacă, pentru nivelul rezervat micilor investitori (retail), se va şi stabili un preţ mai mic decât cel pentru segmentul investitorilor mari, chiar că este mai abantajos să participi direct la ofertă.

În funcţie şi de mărimea discountului, micilor investitori le-ar putea conveni mai mult să devină direct propietarii acţiunilor şi să aibă plăcerea aventurii evoluţiei lor la bursă.

„Aceasta ar fi calea cea mai bună pentru stimularea comportamentului investiţional. Un discount de 3-4% faţă de preţul de pe segmentul marilor investitori ar fi binevenit, în opinia mea personală“, a declara, penrtu ECONOMICA.net, Cristian R. Fäder, directorul pentru România al Middle Europe Investment (MEI). Compania olandeză administrează cel mai mare fond străin de investiţii dedicat României, Roemenie En Bulgarije Fonds (RBF).

Oficialul MEI este dezinteresat, pentru că clienţii săi nu sunt români, decât, poate, cei care pot cumpăra de bursa din Amsterdam titlurile fondului RBF.

Reprezentanţii marilor investitori instituţionali nu sunt toţi la fel de încântaţi de perspectiva unui discount al preţului pentru micii investitori faţă cel cerut investitorilor mari.

„Subiectul unui discount acordat investitorilor mici e delicat. Cineva ar putea contesta acordarea unui avantaj unei persoane fizice faţă de persoane juridice, care, la rândul lor reprezintă mult mai mulţi investitori persoane fizice. Nu trebuie să uităm că, până la urmă, societăţile de asigurări, fondurile de pensii, fondurile de investiţii au în spate tot persoane fizice ca şi acţionari sau investitori/contributori. De ce ar fi aceştia discriminaţi faţă de alte persoane fizice, care cumpără direct?“, s-a întreabat, retoric, administratorul unui astfel de investitor instituţional,la o întrebare cu acest sens adresată de Economica.net.

Altfel, oficialul respectiv consideră că „e nevoie de investitori individuali pe piaţa de capital, deoarece aceştia sunt o componentă importantă a ei, alături de investitorii instituţionali“.

„Organizarea ofertei pe două segmente este necesară şi binevenită chiar şi chiar dacă nu se face un discount de preţ pentru investitorii mici: este bine că sunt rezervate nişte acţiuni pentru ei, iar dacă se rezervă la un preţ mai mic, cu tât mai bine. Cât ar putea să piardă statul, dacă ar ceda un leu pentru câteva procente din totalul acţiunuilor oferite, rezervate celor mici“, spune Iulian Panait, şeful firmei de consultanţă KTD Invest.

Preţul

Depinde şi faţă de ce preţ de ofertă pentru cei mari s-ar putea face discountul pentru cei mici.

Interesele legate de ofertele publice de „acţiuni energetice“ sunt atât de mari încât în jocul formării preţurilor se pun toate argumentele la bătaie.

Din procesul de formare a preţului de ofertă face parte şi etapa de „book building“, în care brokerul intermediar al vânzătorului cere potenţialilor mari investitori indicaţii privind  preţul la care ar fi dispuşi să cumpere. Potrivit informaţiile de piaţă de până acum, aceste „indicaţii“ presupun preţuri cu 10 până la 20% mai mici decât cele de la bursă, din prezent.

„Rezonabil este să te aştepţi la un discount faţă de preţul de bursă în interiorul variaţiei lunare a preţuluila bursă, dar fiecare îşi face socotelile cum îi convine“, spune Iulian Panait.

Chiar şi atunci când nu participă, însă, administratorii marilor investiţii cer discount mare. „Am indicat un preţ convenabil de 14,5 – 15,5 lei / acţiune, dar nu o să cumpăr. Trasnelectrica nu oferă perspectiva unor profituri mari şi nici siguranţa lor. Acolo nu există strategii de apărare împotriva riscului valutar, pentru că este companie de stat şi le e frică să nu fie traşi la răspundere absurd“, ne-a mărturisit administratorul unui mare fond de investiţii de pe piaţa românească.

Preţul acţiunii Transelectrica (TEL) s-a oprit vineri la 17,25 lei / titlu, după ce în 2 februarie atinsese un maxim de 19,29 lei/ acţiune. Cel mai mare preţ din ultimele 12 luni a fost în 1 iunie anul trecut, de 23,49 lei /acţiune.

Pe de altă parte, cei cu resurse puţine, ar putea fi mai ispitiţi să şi le păstreze pentru acţiunile Romgaz, sau Nuclearelectrica, care ar trebui să iasă pe piaţă tot în acest an.

Autorităţile guvernamentale au fost mult criticate că nu încurajează dezvoltarea culturii investiţionale a românilor şi , în general, dezvoltarea pieţei bursiere.

Oficialilor guvernamentali li s-a atras atenţia de către reprezentanţii pieţei că ofertele pe care trebuie să le întreprindă acum sunt bune ocazii ca să-şi arate bunele intenţii.

Statul nu face, însă, ofertele publice amintite în primul rând ca să încurajeze piaţa, ci ca să aibă bani la buget, astfel că ne putem aştepta la surprize.