Cum să strângi bani la 25-30 de ani şi cum să-i investeşti. Dar la 40-50 de ani?

„Când eşti tânăr ai timp să recuperezi pierderile”. Poţi investi în acţiuni, care sunt mai riscante. Şi, „cu cât eşti mai sărac, cu atât proporţia investiţiilor trebuie să fie mai mare” în bugetul tău, rezumă Adrian Mitroi, director al Nextebank, două dintre principiile fundamentale ale investiţiilor personale.

De unde bani?

Nimeni nu are destui bani pentru ceea ce îşi propune. Cei cu resurse mici se află în lipsuri cu atât mai flagrante cu cât banii sunt mai puţini. De aceea, aparent paradoxal, este cu atât mai necesar să economisească, să strângă şi să investească puţinul pe care îl pot rupe din cheltuielile curente.

Întodeauna se poate rupe câte un pic, spun brokerii şi managerii de investiţii consultaţi de ECONOMICA.NET.

„Investitorul trebuie să aibă un un plan sistematic de economisire”, ne spune sec Daniela Vasile, director de portofolii individuale la firma de administrare a investiţiilor Certinvest.

Mai întâi însă, la orice vârstă şi în oricare dintre cazuri, „înainte de alcătuirea unui portofoliu, investitorul ar trebui să păstreze, în afara acestuia, echivalentul a 6 (şase) luni de cheltuieli curente în instrumente cu venit fix.

În acest fel, el va evita vânzarea unor acţiuni în momente nefavorabile de piaţă”, din cauza unor nevoi neprevăzute, potrivit lui Dragoş Dărăbuţ, directorul general al casei de brokeraj Tradeville.  Cei mai siguri pe veniturile lor se pot rezuma la un fond de rezervă pentru chletuielile de viaţă pentru 3 luni.

Investiţii potrivite cu vârsta

Există „metoda clasică, folosită cu succes de Benjamin Graham încă de la începutul secolului 20, care presupune păstrarea în acţiuni (la bursă, n.r.) a minim 25% sau maxim 75%” din resursele economisite, spune Dragoş Dărăbuţ.

Benjamin Graham este un investitor celebru, care a revoluţionat strategiile în domeniu la începutul secolului trecut şi a fost mentorul celui mai cunoscut investitor din toate timpurile, bătrânul Warren Buffett.

Desigur, proprie tinereţii este alocarea în acţiuni de 75% din resurse. Restul portofoliului ar urma să fie compus din instrumente cu venit fix”, adaugă Dragoş Dărăbuţ.

Cele mai folosite instrumente cu venit fix sunt depozitele bancare, obligaţiunile şi titlurile de stat (prin intermediul fondurilor specializate, căci altfel sunt inaccesibil de scumpe).

La 25 – 35 de ani

Se pot asuma unor riscuri mai mari.

Explicaţia de mai sus privind corelaţia dintre vârstă şi disponibilitatea pentru risc este mai curând psihologică, deşi este veridică. De fapt, miza „este obţinerea unor randamente superioare, într-un orizont investiţional lung”, a răspuns Daniela Vasile, director de portofolii individuale la firma de administrare a investiţiilor Certinvest.

Cele mai profitabile plasamente sunt acţiunile, dar conform manualelor, profitul este proporţional cu riscul, iar câştigul este cu atât mai sigur cu cât termenul este mai lung (acest articol nu se ocupă de tranzacţii speculative).

Altfel spus, un investitor mic trebuie să economisească, în fiecare lună, cel puţin o aceeaşi sumă de bani. Respectând proporţiile de plasament de mai sus (cel puţin 25% în bancă, cel mult 75% la bursă) există două variante.

Fie se plasează imediat banii economisiţi în depozite sau în fonduri mutuale de investiţii monetare sau de obligaţiuni, care pun banii tot in depozite bancare cu dobândă negociată, altfel inaccesibile oamenilor obişnuiţi. Apoi, de îndată ce a strâns o sumă mai mare de bani, cu care poate aborda direct bursa, apelează la serviciile unuii broker.

Fie, dacă suma economisită este rezonabil de mare, investitorul poate aborda direct bursa, din start. Şi nu numai.

„La vârste de 20 – 35 de ani acţiunile, mărfurile, instrumentele derivate, obligaţiunile corporative pot alcătui 60-70% din deţineri, în timp ce depozitele bancare şi titlurile de stat pot reprezenta 30-40%”, răspunde Claudiu Cazacu, analist şef la casa de brokeraj XTB România, la întrebările ECONOMICA.NET.

Când spune „mărfuri”, analistul se referă tot la „instrumente derivate”. Acestea sunt contracte standardizate, prin care se „pariază” pe preţurile viitoare ale aurului, argintului, ale grâului sau petrolului, sau pe preţurile acţiunilor anumitor companii, sau pe anumitre cursuri valutare ori  rate de dobândă. Nimeni nu cumpără, de fapt,  aur sau petrol şi cu atât mai puţin grîu.

De altfel,  analiştii care intermediază produse derivate le propun cel mai mult, cu toate că acestea sunt mai potrivite abordării speculative a pieţei şi nu a celei pe termen lung, care ne interesează mai mult aici.Vom vedea mai departe şi ce fel de acţiuni şi ce alte titluri trebuie urmărite.

La 35 – 50 ani

Pe măsură ce trec anii, devin tot mai apropiate şi mai presante obiectivele investiţiei.

„Având obiective legate de familie (educaţia viitoare a copiilor, de pildă), investitorul ar trebui să migreze spre un portofoliu diversificat, cu un grad mediu de risc, prin includerea în portofoliu a fondurilor de obligaţiuni, alături de componenta bursieră”, continuă Daniela Vasile. Investiţiile în obligaţiuni sunt profitabile mai ales pe termene medii de până la 7 (şapte) ani.

„Odată cu înaintarea în vârstă, ponderea activelor mai riscante, dar cu randamente estimate mai mari se poate schimba, ajungând la 50% pentru investitorii între 35 şi 50 de ani”, spune şi Claudiu Cazacu, de la XTB România.

La peste 50 ani

Lucrurile se clarifică mult. La peste 50 de ani, nu prea mai faci multe planuri de viitor pe care să le îndeplineşti tu însuţi (însăţi) peste 20 de ani.

„În general, prudenţa caracterizează investitorul, obiectivul fiind conservarea capitalului, iar investiţiile ar trebui orientate în cea mai mare parte spre fonduri mutuale de obligaţiuni”. Din nou, pentru că Guvernele României emit doar titluri de stat foarte scumpe (de 5.000 10.000 de lei bucata)

În funcţie de temperament, poţi recăpăta, în anumite limite, gustul pentru risc, ne lasă să credem  Claudiu Cazacu. Analistul XTB lasă loc în portofoliu de 30 – 40% pentru acţiuni şi, din nou, pentru „mărfuri & instrumentele derivate”.

Selecţia

Doar consultanţii de investiţii experimentaţi pot propune unui investitor ce structură de portofoliu i se potriveşte cel mai mult. Toleranţa la risc scăzută poate face a un portofoliu recomandabil celor de peste 50 de ani să fie potrivit şi unui investitor de 25.

Managerii de investiţii elaborează chiar profile de investitori după ce aceştia răspund la chestionare cu multe întrebări. În funcţie de acest profil de risc, managerul poate recomanda investitorului portofolii chiar diferite de ceea ce spune acesta că-şi doreşte. Desigur, trebuie ca în joc să fie mulţi bani ca pentru manager sau consultant să merite efortul.

Una dintre întrebările tipice adresate investitorului este: ce vreţi să faceţi cu banii. Nu investeştiu la bursă sau în fonduri  de acţiuni, care îşi dau maximul de randament în cât mai mulţi ani, ca să-ţi schimbi maşina. Nici chiar pentru o casă nouă pe care ţi-o doreşti peste cinci ani sau mai mult –  bursa nu este potrivită.

Merită, însă, să investeşti în acţiuni, dacă abia teai căsătorit şi vrei să asiguri independenţa financiară a copilului tău nenăscut în facultate.

În general, obiectivele care cer bani peste un an, cer plasamente aproape majoritar în fonduri monetare de investiţii. Pentru cele realizabile peste 3 – 5 ani, componenta de obligaţiuni şi titluri de stat creşte şi apare şi cea în acţiuni, iar ce este peste şapte ani se finanţează bine cu randamentul din acţiuni.   

Lecţia „predată” fără milă de criza recentă arată că nimic nu creşte fără întrerupere. Şi oricum, randamentele plasamentelor depinde de momentul în care se află piaţa faţă de ciclul economic clasic, creştere – recesiune.

O proporţie mare  de „active de risc va fi alocată în funcţie de preferinţele individuale şi de poziţionarea în ciclul de creştere”, spune Claudiu Cazacu.

Criterii şi detalii importante pentru decizie pot fi apreciate doar de analiştii experimentaţi.

„Bursele dezvoltate sunt într-o fază matură a creşterii, în timp ce bursa din România e uşor defazată în urmă, asta însemnând o rezervă de potenţial mai bună faţă de pieţele mature. Pe de altă parte, în momentele de volatilitate (de preţuri), devin interesante instrumente derivate care permit câştiguri atât din creşterea cât şi din scăderea indicilor de actiuni, ale acţiunilor ori a monedelor. Pieţele sunt acum într-o perioadă de volatilitate scăzută, care este va fi urmată inevitabil de o creştere a fluctuaţiilor pe pieţele financiare”, adaugă Claudiu Cazacu.

Atenţie, însă, derivatele sunt instrumente extrem de riscante, chiar periculoase, dacă se folosesc în scopuri speculative şi nu, în sprimu rând,  de compensare a pierderilor ciclice.

Aceeaşi defazare a pieţei de la Bucureşti de marile burse ale lumii îndeamnă la constituirea unei „ponderi în acţiuni de minim 50% din portofoliu, pentru investitorii defensivi şi chiar de 75% pentru cei care tolerează mai uşor volatilitatea din portofoliu”, este de părere şi Dragoş Dărăbuţ de la Tradeville.

Profilul defensiv al unui investitor are de a fsce tot cu riscul suportabil de acesta, aşa încât să nu ia decizii pripite. Directorul Tradeville se concentrează mai ales pe acţiuni.

„Aş miza pe o structura diversificată a portofoliului, care să conţină acţiuni din SUA şi UE. Recomand această structură întrucât consider că mai avem în faţă alţi câţiva ani de “bull market” )piaţă în creşere, n.r.). Majorarea dobânzii în SUA, care va avea loc cel mai probabil cândva la jumătatea anului viitor, este un semnal al însănătoşirii economiei americane, întrucât ecartul dintre dobânzile pe termen scurt şi dobânzile pe termen lung va creşte, băncile vor acorda mai multe credite, îşi vor majora marjele operaţionale şi deci şi valoarea companiilor va creşte”, conchide Dragoş Dărăbuţ.

Tradeville este firma de brokeraj care a adus zeci de acţiuni străine celebre la cota Bursei de Valori Bucureşti (BVB). Aici, însă, sunt foarte puţin lichide (sunt greu de găsit la cumpărare şi greu de vândut în cantităţi la preţuri apropiate de cele dorite. Pe termen lung, astfel de plasamente pot deveni mai profitabile decât altele locale.

În fine, tot profilul de risc al investitorului este baza pe care trebuie construit un portofoliu potrivit răspunsurilor brokerului Simion Tihon, de la Prime Transaction, la întrebările ECONOMICA.NET. Simion Tihon dă şi un exemplu de structură a componentei de acţiuni, potrivit cu un apetit de risc mediu:

– 60% acţiuni din domeniul energetic: Transgaz (simbol bursier TGN), Romgaz (SNG), OMV Petrom (SNP), Transelectrica (TEL),  etc.;

– 20% actiuni din domeniul bancar (Banca Transilvania (TLV), BRD, Banca Comercială Carpatica (BCC). „Noul context european poate reprezenta un catalizator pentru acţiunile din sectorul bancar”, precizează Simion Tihon. Banca Centrală Europeană tocmai a introdus, în premieră, dobânzi negative la depozitele constituie de bănci.

– 20% acţiuni SIF;

„Acest porotfoliu se personalizează pentru fiecare investitor în parte, respectând aversiunile şi apetitul acestuia”, spune şi brokerul de la Prime Transaction.

Citeşte şi

Cum să strângi banii pentru pensia de peste 30 de ani

Multe alte detalii sensibile privind investiţiile sunt descrise în acest articol. Redăm aici doar o
estimare grosieră pentru ca investitorul să aibă parte de o pensie cât mai mare:

– 30-40 ani: 75% active cu risc (fonduri de actiuni, actiuni, obligatiuni corporate & highy yield) / 25% active sigure (fonduri de obligatiuni, titluri de stat, depozite)

– 40-50 ani: 50% active cu risc / 50% active sigure

– 50-60 ani: 25% active cu risc / 75% active sigure

– 60-65 ani: 10% active cu risc / 90% active sigure
>65ani: 100% active sigure

La un randament mediu de real de 3,30% pentru perioada activă din viaţa investitorului şi de 1% peste 65 de ani, trebuie să economisim 20,2% din venituri, timp de 35 ani, pentru a avea la pensie 60% din venitul mediu lunar înregistrat în perioada activă, ne spunea atunci Mihai Purcărea, directorul de investiţii al celei mai mari firme româneşti de administrare de investiţii, Erste Asset Management România.