Cum se pot prevedea cotaţiile la Bursă. Două noi instrumente ale analiştilor americani

Jeff Higgins, preşedinte executiv al Human Capital Management Institute și Donald Atwater,  profesor la Universitatea Pepperdine (California), au studiat relaţiile dintre anumiţi indicatori de performanţă din 22.000 de companii şi variaţiile acţiunilor companiilor respective, pe o perioadă de 16 ani, 1996 prin 2011.

Ca urmare, cei doi  au propus deplasarea interesului analiştilor de acţiuni dinspre rezultatele financiare clasice ale companiilor, spre două noi instrumente de măsură a profitabilităţii capitalului uman al companiilor respective, potrivit platformei  CFO.com. Orice companie serioasă are un CFO (chief executive officer, director financiar) serios.

În general, profitul net al unei companii și veniturile sunt considerate indicatorii standard necesari pentru dimensionarea așteptărilor privind performanţa acţiunilor pe piaţă. Dar analiştii au constatat că doi indicatori folosiţi pe scară largă, profitul şi veniturile, dau cele mai slabe rezultate  în anticiparea evoluţiei la bursă, când sunt raportaţi la forţa de muncă. Este vorba de  profitul net pe numărul de angajaţi cu normă întreagă și de venitul net raportat la acelaşi număr de angajaţi. „De fapt, indicatorii clasici sunt nesemnificativi statistic (din punctul de vedere al capacităţii de predicţie, n.r.), la fel cum sunt şi însuşi profitul net neraportat la orice indicatori ai capitalui uman”, scrie CFO.com.

Studiul propune, în schimb, doi puternici „prezicători” ai perţurilor la bursă.

În esență, indicatorii sunt modalități diferite de măsurare a randamentului unui dolar investit în forța de muncă, presupunând că toți ceilalți factori sunt constanţi.

În medie, la o creştere de 10% a indicatorilor construiţi de cei doi analişti, prețul acţiunilor a crescut cu 5,73%. Prin comparație, un plus 10% din venitul net a fost asociată cu o creștere de preț al acţiunii de doar 0,8 la sută.

Primul indicator nou, numit „Return on Human Capital Investment” (Rata investiţiilor în resursele umane), compară costul total al forței de muncă cu  profitul operațional net. Costul total al forței de muncă include: toate plăţile directe sau indirecte în numerar sau în acţiuni sau opţiuni de deţinere pentru  angajați și alţi lucrători; beneficiile angajaților, alte avantaje și recompense; costurile legate de pensii pentru foștii și actualii angajați, precum și costurile pentru formarea lucrătorilor, recrutare, relațiile cu angajații, și regularizări.

Al doilea indicator cu o forţă de predicţie mare protrivit CFO.com este „Rata capitalului uman” (Human Capital ROI Ratio). El măsoară rata rentabilității veniturilor (nete de cheltuieli de bază nelegate de forţa de muncă), raportată la costul total al forţei de muncă.

De exemplu, fie o companie care are venituri de 1.000 de milioane de dolari şi cheltuieli totale de 800 de milioane de milioane de dolari, din care 500 de milioane sunt costurile cu forţa de muncă. Pentru a ajunge la „rata capitalului uman”, se scad din venituri cheltuielile nelegate de forţa de muncă, de 300 milioane dolari. Rămân  700 milioane dolari, care se împart la costurile cu forţa de muncă de 500 de milioane de dolari.

Ar mai fi şi un al treilea indicator, chiar costul total al forţei de muncă.

În exemplul de mai sus, rezultatul este exprimat cu un coeficient de 1,40, sau un randament pozitiv de 40 de cenți pe dolar investit.

„Toată lumea crede că profitul net (al unei companii, n.r.) decide prețul de vînzare (al acţiunii companiei, n.r.)”, spune Higgins, unul dintre autorii studiului, un fost CFO el însuşi. „Şi pe vremea mea gândeam la fel. Dar ceea ce decide preţul acţiunilor este productivitatea. Unii ar putea spune că indicatorii de mai sus sunt indicatori de profit sintetici, dar noi îi vedem ca valori de productivitate – randament al productivității oamenilor. Și când aceste numere se îmbunătăţesc într-o companie, preţul acţiunilor sale sare”, mai spune Jeff Higgins.

În cazul unor animite industrii, studiul arată că spune în sectoarele de comerţ angro și de servicii financiare, indicatorii au cea mai mare forţă de prognoză: la un salt de 9,6% al acestora  a corespuns o creștere de 10% la bursă la sută.

Detalii în:

CFA.com: A Powerful Stock-Price Predictor