Cum se pregăteşte Putin să îngroape Ucraina: Gazul rusesc îşi croieşte noi drumuri spre Europa

„Pot ţările europene să înceteze să mai cumpere gaze ruseşti? După părerea mea este imposibil?”. Remarca aparţine chiar lui Vladimir Putin.

Gazprom asigură un sfert din necesarul de gaze naturale al Europei. În termeni nominali, circa 160 de miliarde de metri cubi (grosier, cam de 10 ori mai mult decât consumul României) au fost pompate anul trecut din Rusia spre Vest. Este o cifră care nu a mai fost atinsă niciodată, lucru care arată că mult discutata strategie a Uniunii Europene de diversificare a surselor de aprovizionare cu gaz este doar o poveste. Cei mai mari clienţi sunt Germania (40 de miliarde de metri cubi), Turcia (26 de miliarde) şi Italia (25 de miliarde). Volumele au crescut cu procente ameţitoare: Italia a importat cu 68% mai mult gaz rusesc decât în 2012, Marea Britanie cu 50% iar Germania cu 21%.

Puteţi vedea aici, detaliat, exporturile de gaze ale Gazprom de anul trecut

Jumătate din tot volumul de gaz care ajunge în Europa trece însă prin Ucraina, unde situaţia politică din ce în ce mai complicată este dublată şi de tensiunile referitoare la gaze. Ucraina plătea un preţ preferenţial la gaze, care a crescut însă peste noapte, cu nu mai puţin de 80%, până la 485 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, în timp ce preţul perceput clienţilor europeni este de 370 – 380 de dolari. În replică, autorităţile de la Kiev au anunţat că refuză să plătească preţul “motivat politic şi nu economic” solicitat de Moscova. La începutul acestei luni, ruşii au spus că Ucraina trebuie să plătească şi datoria veche, de 2,2 miliarde de dolari (au mai socotit şi acum se ajunge la 11 miliarde) şi se poate ajunge încet-încet, la situaţia din iarna 2008-2009, când Gazprom a oprit livrările de gaze spre Ucraina, ceea ce a condus la reducerea alimentării statelor din UE care primesc gaz rusesc prin conductele ce traversează Ucraina.

Vladimir Putin a şi trimis de altfel o scrisoare către 18 lideri europeni în care enunţa posibilitatea închiderii robinetului. Putin şi-a exprimat “îngrijorarea profundă privind situaţia legată de datoria la gaze a Ucrainei şi de alimentarea Uniunii Europene cu gaze”.

Cum situaţia politică din Ucraina este departe de a fi rezolvată, ruşii par acum din ce în ce mai hotărâţi să găsească rute alternative pentru ca gazul să ajungă la clienţii europeni ocolind Ucraina. Dincolo de raţiunile economice, este clar că, odată folosite, traseele alternative îi vor permite lui Putin să închidă robinetul pentru Ucraina liniştit, când doreşte, din moment ce teama că europenii nu vor mai avea acces la gazul rusesc va fi spulberată. Iar demersurile în acest sens nu sunt puţine.

Blue Stream

Acum trei zile, directorul general adjunct al Gazprom, Alexander Medvedev, s-a întâlnit la Ankara, cu Taner Yildiz, ministrul turc al Energiei şi Resurselor Naturale. Tema discuţiei: posibilitatea de a extinde capacitatea gazoductului Blue Stream, care leagă Rusia de Turcia prin Marea Neagră, de la 16 la 19 miliarde de metri cubi pe an. Nu are legătură cu Ucraina, se va spune. Greşit: jumătate din gazul importat de ruşi vine prin Blue Stream iar cealaltă jumătate printr-o conductă care trece inclusiv prin România (prin Dobrogea, între Isaccea şi Negru Vodă) dar tranzitează şi Ucraina. Cât importă Turcia din Rusia am spus mai sus, vă mai spunem că importurile ruseşti de gaze reprezintă mai mult de jumătate din consumul Turciei.

Nord Stream

Apoi, chiar în această săptămână, directorii generali ai OMV şi Gazprom au discutat, la Viena, posibilitatea unei rute alternative de furnizare a gazelor prin conducta Nord Stream spre Austria, pentru a ocoli Ucraina.

“În Europa trăim într-o societate cu resurse, produse şi servicii comune. Ţinând cont de acest aspect, sunt de părere că integrarea economică a Europei şi a partenerilor noştri din Rusia reprezintă soluţia pentru a proteja stabilitatea continentului nostru. Întâlnirea de astăzi consolidează parteneriatul nostru cu Gazprom, aflat în vigoare de peste 50 de ani’, a spus, cu această ocazie, Gerhard Roiss, CEO OMV.

Austria a importat anul trecut de la Gazprom circa 5,2 miliarde de metri cubi de gaze. Nord Stream este un gazoduct care leagă Rusia direct de Germania, prin Marea Baltică. Cu o capacitate de până la 55 de miliarde de metri cubi de gaze pe an, este cea mai lungă conductă submarină din lume.  Gazprom deţine 51% din „Nord Stream”, Wintershal şi E.ON din Germania – câte 15,5%, iar Gasunie (Olanda) şi GDF Suez (Franţa) – câte 9%. 

South Stream

În ciuda rezoluţiei Parlamentului European prin care statelor membre ale UE li s-a cerut să renunţe la proiectul South Stream, un alt traseu prin care gazele ruseşti să ajungă în Europa ocolind Ucraina, şi să revizuiască sau să suspende acordurile cu Rusia, Moscova a anunţat că proiectul gazoductului merge mai departe.

“Acest proiect este derulat pe baza acordurilor interguvernamentale semnate de Rusia şi ţările participante la acest proiect şi, în conformitate cu legislaţia internaţională, aceste acorduri nu pot fi oprite. Purtăm consultări cu Comisia Europeană cu privire la South Stream, iar lucrările continuă’, a spus Alexander Novak, ministrul rus al Energiei. 
Acţionarii South Stream sunt Gazprom, EDF, Wintershall şi Eni (Italia). Gazoductul ar urma să se întindă pe o lungime 2.446 km, dintre care 900 km prin Marea Neagră şi ar urma să lege Rusia de Austria şi Italia. Capacitatea proiectată a conductei este de 63 de miliarde de metri cubi de gaze pe an. Chiar la începutul lunii, consorţiul care se ocupă de construcţia gazoductului a anunţat că, la toamnă, vor fi amplasate pe fundul Mării Negre primele ţevi din viitoarea conductă. Gazprom a semnat deja cu firma italiană de servicii petroliere Saipem un contract în valoare de circa 2 miliarde de euro în acest sens.

Dincolo de aceste proiecte, nu trebuie uitat că cealaltă ţară de tranzit pentru gazul rusesc spre Europa este Belarus. În deceniul trecut, între Gazprom şi fosta republică sovietică a avut loc un conflict similar, pe teme de preţuri şi datorii, care a perturbat pentru puţin timp, alimentarea cu gaze a Europei. Ulterior însă, lucrurile s-au tranşat: Gazprom a preluat operatorul reţelei naţionale de gaze a Belarusului, în schimbul unor împrumuturi şi a unui preţ mai mic la gazele livrate Belarusului.