Curentul este de patru ori mai scump decât gazul şi de două ori mai taxat. Ce plăteşti, de fapt, în factura la utilităţi

Unitatea de energie creată din electricitate este de patru ori scumpă decât cea produsă din gaze, pentru că energia electrică este suprataxată. Plătim în factură 1 MWh de gaz, în medie, cu 110 lei, fără TVA, în timp ce 1 MWh de energie electrică este circa 430 de lei, fără TVA. Preţul mărfii energie electrică este, pentru piaţa reglementată, de 135 de lei/MWh, în timp ce marfa gaz costă, de la 1 iulie, 60 de lei/MWh.

Rezultă nu numai că energia este, ca produs finit, de două ori mai scumpă ca gazul, dar şi că marfa propriu-zisă contează în proporţie de 54% la formarea preţului final la gaze şi doar 32% la curent, de unde concluzia că energia electrică este suprataxată. Preţul final al curentului este încărcat de 9 componente de taxe şi tarife, care-i triplează preţul cu care pleacă de la producători, pe când gazul are doar 6 componente.

Când alegeţi o soluţie de încălzire, centrală termică sau alte dispozitive similare, pentru locuinţa proprie sau sediul firmei în care activaţi, este bine să ţineţi seama de toate aceste elemente.

Toate componentele de preţ care se suprapun peste preţul de bază al mărfii energie hrănesc o suită întreagă de companii, unele private, altele de stat, dar şi bugetul României. De plătit, le plătesc în factură toţi consumatorii de energie din ţară.

Întrebat cum se face că energia electrică este, ca preţ final, de patru ori mai scumpă decât gazul, preşedintele ANRE, instituţia care reglementează piaţa de energie, Niculae Havrileţ a precizat că este vorba, în primul rând, de gradul de prelucrare al celor două tipuri de mărfuri. „În primul rând, preţul de cost pentru producători diferă. Gazul este o resursă naturală care se exploatează, iar energia electrică se produce din alte resurse naturale”, arată Havrileţ. Cu alte cuvinte, energia electrică ar încorpora o valoare adăugată mai mare decât gazul.

Dar acest lucru nu explică de ce curentul este supraîncărcat cu taxe şi tarife, în timp ce gazul nu este în aceeaşi măsură. Faptul că energia electrică, la preţul la care ajunge la noi acasă, este de patru ori mai scumpă decât gazul este cu atât mai surprinzător cu cât România are foarte mulţi producători de energie electrică, deci concurenţa este mare, ca şi presiunea pe preţ. Nu poate scădea însă decât preţul de producţie. Celelalte componente de preţ sunt fixate de stat, iar statul are toate interesele să încaseze cât mai mulţi bani de pe tot circuitul producător-client final.

Ce plăteşti în factura la curent

Următoarea componentă ca importanţă, pe lângă preţul mărfii, în compunerea preţului final la electricitate este tariful de distribuţie de joasă tensiune, un tarif reglementat perceput de distribuitor. Acesta reprezintă circa 25% din preţul final.

A treia componentă ca importanţă este preţul certificatelor verzi. 3 – 4% din preţul facturii, aproximativ 30 de lei, reprezintă sumele pe care le plătim pentru susţinerea sectorului local de producere a energiei verzi.

5,8% din factură reprezintă tariful de distribuţie de medie tensiune, iar 1,9% tariful pentru distribuţie de înaltă tensiune.

Alte tarife cu preţ fix reglementat sunt: tariful de transport – componenta de injecţie în reţea (1,7%), tariful de transport – componenta de extracţie din reţea (2,2 %), tariful de transport – componenta servicii de sistem (2,4%), tariful de transport – servicii prestate de operatorul pieţei (0,1%).
Transportatorul de energie este unul singur: Transelectrica. Distribuţia, însă, este asigurată de patru mari actori: Enel, CEZ, Electrica şi E.ON.

Taxa de cogenerare care se colectează de la consumatorul final pentru premierea producătorilor de energie în cogenerare de înaltă eficienţă reprezintă 2,5% din preţul final – 18 lei/MWh.
Acciza şi TVA-ul reprezintă taxe pe care le colectează direct statul.

Adunate, toate aceste taxe şi tarife totalizează circa 95%. Restul, până la 100%, reprezintă marja furnizorului şi alte costuri precum cele financiare şi cele de asigurare a riscului.
Preţul energiei electrice pentru consumatorii casnici este în proporţie de 40% liberalizat, iar acest procent va creşte la 50%, de la 1 iulie. De-abia din 2017, piaţa va fi în totalitate liberă.

Ce plăteşti în factura la gaze

Diferenţa de la 60 de lei/MWh, preţ gaz,  la 110 lei, preţ final la noi acasă, reprezintă  tarifele de transport, tarifele de distribuţie, tarifele pentru servicii de înmagazinare, acciză şi adaosul furnizorului de gaze.

ANRE nu dezvăluie procentul ocupat de fiecare dintre aceste componente. Din raportările făcute de Agenţie în anii trecuţi, se poate deduce însă că transportul gazului prin conductele Transgaz reprezintă între 10 şi 20% din preţul final. Transgaz este plătit de distribuitori, care, la rândul lor, sunt plătiţi pentru serviciile prestate de către furnizori. Distribuţia acoperă circa 10-15% din preţul final, iar 15% reprezintă marja furnizorului, tariful de înmagazinare, alte taxe.

Preţul gazului pentru consumatorii casnici este în totalitate reglementat. Toate componentele, de la preţul producătorului, la alcătuirea coşului de gaze, la tarifele de distribuţie, transport, furnizare şi înmagazinare, sunt reglementate. Astfel, statul este cel mai stabileşte şi controlează preţul final al gazului pentru gospodării. Piaţa va fi total liberalizată abia din 2018.

Producţia gazelor se împarte între Romgaz şi Petrom. Transportul este asigurat de Transgaz. Distribuţia este făcută de E.ON Distribuţie, Transilvania şi Moldova, şi Distrigaz Sud Reţele în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea. Pe piaţa reglementată a consumatorilor casnici există doi mari furnizori, GDF Suez şi E.ON Energie Moldova.