Cursul „BNR”, avântul – prăbuşirea, agonia şi extazul

Cineva din mass-media a observat nu doar încălcarea embargoului, ci şi o mişcare în sensul aprecierii cursului de schimb produsă, culmea, exact în minutele imediat următoare postării mele. Dealtminteri, întru susţinerea afirmaţiei cum că, pur şi simplu, as fi mişcat piaţa, venea la pachet, pe e-mail, şi o captură de ecran Bloomberg cu un grafic zimţat al evoluţiei cursului euro/leu care demonstra, fără putinţă de tăgadă că, imediat după postarea mea chiar se întâmplase ceva pe piaţa valutară. Dar lucrurile nu stau deloc aşa. Deşi este un adevăr incontestabil şi verificat în toate pieţele valutare din lume că informaţiile mişcă piaţa, iar cele despre evoluţia PIB fac parte din această categorie, este absurd să crezi că actorii pieţei au aşteptat confirmarea subsemnatului sau a cuiva anume pentru a-şi plasa ordinele valutare.

Nimeni, nici măcar Guvernatorul BNR, nu poate manipula cursul de schimb . ” Sunt între 2.000 și 10.000 de tranzacții zilnice. Niciuna nu se face prin Banca Națională (…)Să îmi spună mie cineva cum pot eu, ca să zic așa, să manipulez între 3.000 și 10.000 de operațiuni care nu se fac prin Banca Națională. Ce să le fac? Mă uit urât la ei sau sunt magician?” Cu toate acestea, mass-media de la noi resimte o nevoie acută să personalizeze cursul de schimb. După 26 de ani de piaţă valutară, cursul nu poate să fie al pieţei, deci al nimănui, el trebuie că e al cuiva, manipulat de cineva anume. Atât de puternică este această dependenţă încât dacă susţii contrariul te alegi în cel mai bun caz cu o privire condescendentă sau ţi se face cu ochiul complice, adică lasă că mai ştim şi noi câte ceva, nu fă pe prostul. Asta deşi, zi de zi din miile de zile adunate de când la ora 13,00 întreaga presă primeşte un comunicat cu titlul clar ”Cursurile pieţei valutare” şi o notă de subsol foarte relevantă ”-1.Cursurile valutelor incluse în această listă au la bază cotații ale societăților bancare autorizate să efectueze operațiuni pe piața valutară;2. Prezenta listă nu implică obligativitatea utilizării cursurilor valutelor și aurului în tranzacții efective de schimb valutar și înregistrări contabile.”-se vorbeşte în continuare de ceva ce nu există.

Cursul BNR nu există, cursul oficial nu există, cursul de referinţă al BNR nu există, nici cursul lui Isărescu nu există. Ceea ce există cu adevărat, doar pentru că se publică potrivit unei norme privind funcţionarea pieţei valutare interbancare, este o medie aritmetică a cotaţiilor afişate de bănci la orele 13 – o fotografie cu valoare pur statistică valabilă, în cel mai fericit caz, între ora 13 şi 13 şi-un minut, şi câteodată prilej de breakingnews. Şi înainte şi după însă, cursul valutar îşi vede de treaba lui variind secundă de secundă sub influenţa a mii de ordine de vânzare şi cumpărare spot şi la termen, în numele clienţilor sau în nume propriu şi a multor altor factori care scapă de sub controlul oricui.

Deşi utilitatea publicării cursurilor medii ale pieţei valutare interbancare nu poate fi negată ca reper statistic necesar calculului unor indicatori, modul în care, de cele mai multe ori, este interpretată această informaţie în media te face să te gândeşti că mai bine lipsă. Nu stau să evaluez toate consecinţele, însă cu siguranţă cred că societatea ar fi mai câştigată în lipsa unei informaţii de genul ” moneda naţională a pierdut 0,1 bani în faţa euro, la cursul BNR” sub titlul ”Leul îşi continuă căderea liberă”. Ce să mai zici când citeşti ”ştiri” în care autorul nu se mai încurcă în amănunte şi titrează că însăşi ”Piaţa valutară s-a prăbuşit” deşi textul contrazice flagrant titlul. Pentru că doar astfel de ”prăbuşiri” se bucură de atenţie, nu întotdeauna, ci doar atunci când zisa informaţie slujeşte unor scopuri care nu au nicio legătură cu realitatea pieţei valutare, cum ar fi, de exemplu, o criză politică.

În cazul celei mai recente astfel de crize, media comunicată la ora 13.00 a variat în sus şi în jos într-o plajă de 4 bani, iar dacă asta denotă ceva, atunci vorbim de o remarcabilă stabilitate, nicidecum de furtunile valutare inventate pe picior în unele redacţii de ştiri. Redacţii care ar face nemaipomenit de bine ca atunci când relatează despre evoluţia cursului de schimb al leului să nu mai inflameze opinia publică absolut inutil. Şi, eventual, să arunce un ochi şi asupra evoluţiei euro/usd sau a monedelor regionale pentru a înţelege ce înseamnă volatilitate şi ce nu. Dacă ar proceda în acest fel, poate am scăpa şi de calculele ridicole şi de valoarea unei cepe degerate care intervin, de regulă, la o ”depreciere” de doi bani (la propriu şi la figurat) ştampilate ”Veste groaznică pentru împrumutaţii în valută!” . Aţi observat însă că, dacă a doua sau a treia zi, ”cursul BNR” se apreciază nu titrează nimeni ”Euforie şi extaz pentru debitorii în valută” ?

P.S. Dacă e ceva de ce n-avem cum scăpa, sub nicio formă, în ceea ce priveşte cursul de schimb atunci este vorba despre frustrările a vreo două bucăţi de analişti economici, dar acestea nu au nicio legătură cu piaţa valutară şi nici cu economia.

Daniel Oanţă este consultant strategie la Banca Naţională a României

*acest articol reprezintă o opinie personală, nu punctul de vedere al BNR şi nici al publicaţiei ECONOMICA.NET.