Curtea Constituţională: Soluţiile de eliminare ale maidanezilor sunt individuale şi nu colective

Curtea Constituţională mai spune că soluţia eutanasierii câinilor fără stăpân trebuie să fie aplicată doar în ultimă instanţă, respectiv numai atunci când toate celelalte soluţii au fost aplicate corespunzător de către autorităţile locale, dar nu şi-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen.

Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele privind caracterul unitar al statului, demnitatea umană şi, respectiv, principiul respectării Constituţiei şi a supremaţiei sale, cele privind dreptul internaţional şi dreptul intern, universalitatea drepturilor şi libertăţilor, precum şi a obligaţiilor prevăzute prin lege privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, viaţa intimă, familială şi privată, dreptul la mediu sănătos, dreptul de proprietate privată, dreptul de petiţionare, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, privind rolul şi structura Parlamentului, delegarea legislativă,  inviolabilitatea proprietăţii private şi aplicarea cu prioritate a actelor cu caracter obligatoriu adoptate la nivelul Uniunii Europene.

Totodată, sunt considerate ca fiind încălcate şi prevederile art.13 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, dispoziţii care fac referire la faptul că Uniunea şi statele membre trebuie să ţină seama de „cerinţele bunăstării animalelor ca fiinţe sensibile” la elaborarea şi punerea în aplicare a politicii Uniunii în domeniul agriculturii, pescuitului, transporturilor, pieţei interne, cercetării şi dezvoltării tehnologice şi al spaţiului; ale Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, ratificată de România, prin Legea nr.60/2004, precum şi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Animalelor, adoptată de Societatea Internaţională pentru Drepturile Animalelor & Societăţile Naţionale Afiliate la Londra în septembrie 1977 şi prezentată în mod public la Paris în anul 1978.

Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională s-a pronunţat, pe de o parte, asupra unor aspecte de ordin procedural ce se constituie în critici de neconstituţionalitate extrinsecă, iar, pe de altă parte, asupra criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă a legii supuse controlului.

Totuşi, înainte de a proceda la analiza obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că sesizarea formulată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.146 lit.a) din Constituţie sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, întrucât aceasta, astfel cum rezultă din listele anexate sesizării de neconstituţionalitate, a fost semnată de un număr de 126 de deputaţi (71 din Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat şi 55 din Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal).

În privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea reţine următoarele: Prin Decizia 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României 358 din 28 mai 2009, Decizia 413 din 14 aprilie 2010, publicată în MO 291 din 4 mai 2010, sau Decizia 1533 din 28 noiembrie 2011, publicată în MO 905 din 20 decembrie 2011, Curtea a stabilit două criterii esenţiale pentru a se determina cazurile în care prin procedura legislativă se încalcă principiul bicameralismului.

Aceste criterii esenţiale cumulative sunt: a) existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului; b) existenţa unei configuraţii deosebite, semnificativ diferite, între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.

Din analiza comparată a documentelor privind iniţierea şi desfăşurarea procesului legislativ în cauză, respectiv a proiectului de lege depus de Guvern, a formei adoptate de Senat, ca primă Cameră sesizată, şi a celei adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, Curtea constată că modificările operate de către Camera Deputaţilor faţă de forma legii adoptate de Senat nu sunt de natură a imprima nici deosebiri majore de conţinut juridic faţă de forma legii adoptată de Senat şi nicio configuraţie deosebită, semnificativ diferită faţă de cea a proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Astfel, legea adoptată a păstrat obiectul de reglementare al propunerii legislative iniţiale, acestuia aducându-i unele corective minore sub aspectul organizării şi funcţionării serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân şi sub cel al modului de limitare a fenomenului câinilor fără stăpân.