Instanţa a decis că clienţii datorează băncii cheltuieli de judecată de 219.369 lei.
200 de clienţi au dat în judecată banca în 2010 şi au cerut ca instanţa să declare ca abuzivă clauza prin care este definită dobânda şi mai multe clauze referitoare la comisioane din contractele de credit semnate înainte de 2009.
Grupul, reprezentat de avocatul Gheorghe Piperea, a câştigat în ceea ce priveşte comisioanele, la Tribunalul Bucureşti, însă a pierdut la Curtea de Apel, când instanţa a admis apelul BCR, reprezentată de avocaţii de la firma NNDKP.
La instanţa următoare, ÎCCJ, clienţii au cerut fie admiterea recursului şi eliminarea dobânzii de referinţă variabile din contract şi a comisioanelor, fie trimiterea spre rejudecare a dosarului la Curtea de Apel. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis să caseze sentinţa Curţii de Apel Bucureşti şi să trimită dosarul spre rejudecare.
Mai multe instanţe din România au constatat că felul în care BCR a definit dobânda contractuală nu este în regulă. În contratele prin care clienţii s-au angajat să plătească rate timp de 20-30 de ani, dobânda curentă este definită în funcţie de „dobânda de referinţă variabilă (DRV) se afişează la sediile BCR” şi se adaugă la o marjă de 1-2%. Dintre instanţele care au dat dreptate clienţilor, cele mai multe au ales să identifice DRV cu Euribor, însă există şi exemple în care instanţa a lăsat, practic, contractul fără dobândă.