Curtea de Conturi Europeană consideră ca fiind riscantă practica angajării consultanților externi de către CE
„În cadrul elaborat pentru reglementarea utilizării acestor servicii există lacune importante, care generează riscuri potenţiale legate de concentrarea furnizorilor de servicii, de dependenţa excesivă şi de conflictele de interese, riscuri care nu sunt suficient monitorizate. Curtea subliniază, de asemenea, deficienţe ale modului în care sunt evaluate activitatea consultanţilor şi valoarea adăugată a acesteia”, se spune în raport.
Totodată, auditorii au constatat că sistemul de informaţii al Comisiei Europene nu este în măsură să ofere o imagine completă a modului în care Comisia recurge la consultanţi externi. Cert este faptul că Comisia a recurs din ce în ce mai mult la consultanţi externi pentru a presta diverse servicii de consiliere şi de sprijin. În ultimii ani, aceasta a contractat anual aproximativ 1 miliard de euro pentru o gamă largă de astfel de servicii care acoperă activităţi de consultanţă, studii, evaluări şi cercetare.
Furnizorii externi sunt implicaţi în principal în punerea în aplicare a politicilor de vecinătate şi de extindere ale UE, a parteneriatelor internaţionale, a instrumentelor de politică externă şi a acţiunilor în materie de mediu şi climă. Auditorii au verificat dacă CE a reuşit să obţină o utilizare optimă a resurselor şi să îşi protejeze interesele.
„Externalizarea anumitor sarcini poate fi utilă şi, uneori, necesară. Dar Comisia Europeană ar trebui să se asigure că maximizează valoarea obţinută pentru suma de bani pe care o plăteşte. Este nevoie de un grad sporit de transparenţă şi de răspundere de gestiune în ceea ce priveşte sarcinile care pot fi externalizate şi modul în care sunt gestionate riscurile de concentrare a furnizorilor, de dependenţă excesivă şi de conflicte de interese. Sper că raportul Curţii va ajuta administraţia UE să avanseze în această direcţie”, a declarat Francois-Roger Cazala, membrul Curţii de Conturi Europene responsabil de acest audit.
Auditorii au identificat lacune în cadrul care reglementează recurgerea la consultanţi externi. În special, în ceea ce priveşte serviciile de consultanţă şi de cercetare, care reprezintă aproape 80% din suma contractată; nu există orientări cu privire la măsura în care sarcinile pot fi externalizate, la modul în care sunt definite serviciile furnizate de consultanţi externi şi la mijloacele şi capacităţile care ar trebui menţinute la nivel intern. În plus, în ceea ce priveşte unele servicii de consultanţă achiziţionate pentru a îndeplini sarcini recurente, Comisia nu efectuează analize cost-beneficiu şi analize ale nevoilor pentru a lua în considerare avantajele relative ale recurgerii la furnizori externi mai degrabă decât la personal intern înainte de a lansa noi cereri de oferte pentru achiziţii publice.
„Deşi criteriile utilizate pentru a selecta ofertele câştigătoare erau adecvate, Comisia nu a monitorizat şi nu a gestionat suficient riscurile importante asociate cu recurgerea de către aceasta la consultanţi externi. Printre ele se numără riscurile de concentrare a furnizorilor şi de dependenţă excesivă de un număr relativ mic de furnizori de servicii. În perioada analizată, Comisia Europeană a încheiat contracte cu un număr de 2.769 de consultanţi externi, dar numai primii 10 furnizori reprezentau 22% (aproximativ 600 de milioane de euro) din totalul sumelor contractate în perioada auditată. Cu alte cuvinte, unele servicii ale Comisiei se bazează în mare măsură pe un număr relativ mic de contractanţi. Chiar dacă se organizează în mod regulat proceduri de licitaţie deschise, nu este neobişnuit ca unul şi acelaşi furnizor să câştige contracte succesive pe parcursul mai multor ani”, se spune în raportul Curţii.
Acest risc de concentrare a unui număr mic de consultanţi externi implică riscul ca unii furnizori cu o vastă experienţă de lucru cu Comisia să aibă mai mult succes în câştigarea unor contracte.
Cu titlu de exemplu, auditorii UE au constatat că unii furnizori ofereau o combinaţie de servicii de consiliere, de punere în aplicare şi de evaluare pentru aceeaşi direcţie generală a Comisiei, ceea ce le poate oferi un avantaj competitiv deoarece sunt implicaţi în conceperea, în punerea în aplicare şi în evaluarea aceleiaşi politici a UE. Comisia dispune de proceduri pentru detectarea şi prevenirea potenţialelor conflicte de interese, dar acestea sunt în majoritate verificări formale, care nu pot garanta singure gestionarea riscurilor legate de conflictele de interese.
După examinarea unor contracte individuale, auditorii UE confirmă că Comisia verifică dacă consultanţii furnizează serviciile la nivelul de calitate solicitat înainte de a efectua plăţile.
Totuşi, ei subliniază că, în afara studiilor şi a evaluărilor, Comisia nu a evaluat în mod consecvent performanţa consultanţilor externi. Numai unele direcţii generale efectuează exerciţii bazate pe lecţiile învăţate sau evaluări ex-post ale raportului costuri-beneficii, iar atunci când acestea sunt efectuate, nu există o colectare centralizată a unor informaţii care să permită cea mai bună utilizare posibilă a rezultatelor produse de serviciile furnizate de consultanţi externi. În opinia Curţii, acest fapt diminuează capacitatea Comisiei de a identifica domeniile care ar putea fi îmbunătăţite şi creşte riscul de reangajare a unor consultanţi care au avut performanţe slabe în trecut.
„Având în vedere amploarea recurgerii la consultanţi externi, Curtea solicită Comisiei Europene să îmbunătăţească modul în care gestionează utilizarea serviciilor acestora. De asemenea, ea solicită Comisiei să sporească transparenţa prin raportarea periodică şi exactă cu privire la utilizarea serviciilor prestate de consultanţi externi”, potrivit documentului.
Auditul acoperă serviciile furnizate de consultanţi externi care au fost finanţate din bugetul UE şi contractate de Comisia Europeană în perioada 2017 – 2019 şi care au fost înregistrate de aceasta cu titlu de consultanţă, studii, evaluare sau cercetare. Acolo unde a fost cazul, s-au luat în considerare informaţii relevante recente cu privire la utilizarea serviciilor furnizate de consultanţi externi. Serviciile de consultanţă în domeniul informatic nu au fost acoperite de acest audit, precizează Curtea.