Curtea de Conturi Europeană: Metoda de alocare a ajutorului UE pentru sistemele de sănătate din statelor partenere prezintă deficienţe
„Sprijinul intermediat de iniţiativele în domeniul sănătăţii la nivel mondial a crescut considerabil, în timp ce asistenţa bilaterală acordată de UE ţărilor partenere a scăzut. Costurile de gestionare substanţiale şi distribuţia deficitară a echipamentelor şi a medicamentelor au atras critica auditorilor. Echipamentele primite drept donaţie nu sunt întreţinute corespunzător şi, odată ajutorul extern încheiat, este dificil ca proiectele să supravieţuiască”, se menţionează într-un comunicat al ECA.
Potrivit sursei citate, sprijinul UE pentru sănătate în ţările partenere contribuie la obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE şi anume reducerea şi, în cele din urmă, eradicarea sărăciei extreme, care poate fi atât o cauză, cât şi o consecinţă a unei acoperiri medicale insuficiente. Acest sprijin s-a ridicat la peste trei miliarde de euro în fiecare dintre cele două perioade de programare anterioare (2007-2013 şi 2014-2020) şi la peste două miliarde de euro la începutul anului 2024 pentru perioada curentă (2021-2027).
Asistenţa bilaterală acordată ţărilor partenere a scăzut în timp, dar sprijinul acordat prin intermediul iniţiativelor în domeniul sănătăţii la nivel mondial a crescut substanţial şi din cauza răspunsului la pandemia de COVID-19.
„Am constatat mai multe probleme în finanţarea furnizată de UE sistemelor de sănătate dintr-o serie de ţări partenere selectate. Fondurile UE ar trebui utilizate cu o mai mare eficacitate. Urgent. În special, trebuie să se îmbunătăţească criteriile de alocare a finanţării, să se asigure costuri de gestionare rezonabile şi să se abordeze problema sustenabilităţii proiectelor”, a declarat
George-Marius Hyzler, membru al Curţii, responsabil de acest audit, citat în comunicat.
Auditorii au examinat un eşantion de proiecte din Burundi, Republica Democratică Congo şi Zimbabwe, efectuând inclusiv vizite la faţa locului. Aceste proiecte acopereau domenii precum furnizarea de servicii medicale gratuite, organizarea de formări pentru personalul medical şi reconstrucţia unor centre medicale. Auditorii au constatat că, din cauza unei analize precare a nevoilor şi a unei coordonări inadecvate la nivelul districtelor, se ajungea efectiv „la rafturi goale de medicamente” în clinici sau la echipamente care nu erau utilizate aşa cum ar fi trebuit din cauza unei duplicări a intervenţiei.
În unele cazuri, chiar dacă investiţiile erau finanţate de donatori multipli, cantităţile de medicamente şi de vaccinuri erau reduse, iar stocurile de produse de bază erau epuizate de mai multe luni. Structura „în cascadă” aleasă pentru implementarea proiectelor a avut un impact asupra costurilor intervenţiilor (în cele mai multe cazuri, partenerii de implementare şi subcontractanţii aplicau un comision de gestiune), adică la dispoziţia beneficiarilor finali rămânea o sumă mai mică.
„Auditorii recomandă să se analizeze această problemă deoarece, în unele cazuri, costurile de gestionare erau aproape de două ori mai mari decât suma alocată anumitor categorii de intervenţie pentru sănătate, cum ar fi nutriţia şi sănătatea maternă şi a copiilor. Proiectele de sprijin pentru sănătate sunt expuse şi unui risc legat de sustenabilitatea lor, remarcă auditorii. De exemplu, nu au putut fi identificate strategii clare de tranziţie şi de ieşire pentru perioada de după diminuarea treptată a finanţării din partea donatorilor. Guvernele beneficiare nu dispun de resurse bugetare suficiente şi nu manifestă un angajament suficient, iar sistemele lor de sănătate continuă să fie dependente de ajutorul internaţional. Echipamentele primite drept donaţie nu sunt întotdeauna întreţinute în mod corespunzător, în principal fie deoarece nu a existat o analiză a nevoilor sau analiza realizată era insuficientă (nu acoperea şi cheltuielile sau serviciile conexe necesare pentru funcţionarea lor), fie deoarece respectivele echipamente sunt rezultatul unor alegeri greşite”, se explică în comunicat.
Potrivit auditorilor, Comisia Europeană ar trebui să discute mai amănunţit finanţarea pentru sănătate – inclusiv utilizarea de venituri naţionale şi strategii clare şi realiste de tranziţie şi de ieşire – cu toate părţile interesate şi să vadă cum s-ar putea asigura că nevoile ţărilor partenere sunt mai bine corelate cu alocarea geografică a ajutorului UE pentru sănătate şi cum să reechilibreze alocarea în viitor a finanţării între iniţiativele la nivel mondial, sprijinul regional şi sprijinul bilateral acordat ţărilor.
Auditorii au constatat şi o problemă ce ţine de vizibilitate. Mai exact, populaţiile ţintă rareori erau la curent cu faptul că ajutorul era furnizat de UE, mai ales în cazul fondurilor care erau puse la comun cu cele ale altor donatori.