Curtea de Conturi Europeană: unele administraţii naţionale au fost supuse presiunii de a cheltui repede banii din domeniul coeziunii

Comisia Europeană şi statele membre ar trebui să utilizeze într-un mod mai eficace finanţarea din domeniul coeziunii, precizează sursa citată.

„Curtea avertizează că, din cauza întârzierilor înregistrate în finalizarea cadrului legislativ şi din cauza progreselor lente realizate în implementarea planurilor de execuţie a cheltuielilor, administraţiile naţionale au fost supuse presiunii de a cheltui repede banii, uneori în detrimentul performanţei. Comisia nu a reacţionat prompt pentru a soluţiona dificultăţile întâmpinate de anumite programe în efectuarea cheltuielilor. Acţiunile sale, precum şi cele întreprinse de statele membre, au avut totuşi un impact pozitiv asupra absorbţiei”, se arată într-un comunicat remis, joi, AGERPRES.

Fondurile din domeniul coeziunii sunt repartizate în avans statelor membre pentru o perioadă de cheltuieli de şapte ani şi sunt puse la dispoziţia acestora sub forma unor alocări bugetare anuale care trebuie utilizate într-un interval de timp determinat.

Curtea a examinat cheltuielile efectuate în cursul perioadei 2007-2013, precum şi acţiunile întreprinse de statele membre, cu sprijinul Comisiei, pentru a creşte absorbţia fondurilor acolo unde au fost identificate probleme.

În perioada examinată, finanţarea totală pentru cele 28 de state membre ale UE s-a ridicat la 346 de miliarde de euro. De asemenea, Curtea a comparat tendinţele în efectuarea cheltuielilor din perioada examinată cu cele din perioadele 2000 – 2006 şi 2014 – 2020. Au fost efectuate vizite de audit în patru state membre: Republica Cehă, Ungaria, Italia şi România.

Curtea a constatat că, atât pentru perioada de programare 2007 – 2013, cât şi pentru perioada 2014 – 2020, adoptarea tardivă a cadrului legislativ a antrenat întârzieri şi în ceea ce priveşte programele operaţionale. În cazul perioadei 2007 – 2013, majoritatea dintre acestea nu au fost adoptate decât după trecerea deja a 12 luni de la începerea perioadei de programare, lucru care a avut un efect de domino inevitabil asupra efectuării cheltuielilor.

Dacă perioada 2007 – 2013 a cunoscut un demaraj lent, el a fost chiar şi mai lent în perioada 2014 – 2020, a indicat Curtea. În plus, din cauza suprapunerii perioadelor de programare, statele membre încă cheltuiau bani rămaşi din perioada anterioară, deşi următoarele programe demaraseră deja.

„Este esenţial să se evite o situaţie în care sume mari de bani trebuie să fie utilizate în grabă la sfârşitul unei perioade de programare, deoarece există riscul să nu se acorde atenţia cuvenită obţinerii unui bun raport costuri-beneficii. Cheltuirea banilor respectivi devine un scop în sine, în loc să constituie un mijloc de îndeplinire a obiectivelor de politică”, a declarat Henri Grethen, membru al Curţii de Conturi Europene şi responsabil de raport.

În cursul perioadei de programare 2007 – 2013, Comisia a monitorizat absorbţia fondurilor „cu alte cuvinte, gradul în care erau utilizate acestea în statele membre”, dar abia spre sfârşitul anului 2014 a creat un grup operativ al cărui scop era să ofere asistenţムstatelor membre care se confruntau cu dificultăţi în cheltuirea banilor în cadrul anumitor programe.

Sprijinul furnizat de grupul operativ, precum şi acţiunile întreprinse de statele membre au dus la creşterea semnificativă a cheltuielilor: la începutul anului 2018, plăţile au atins o rată de execuţie de 97,2 % din alocările bugetare.

La sfârşitul anului 2017, rămâneau încă neutilizaţi 4,4 miliarde de euro. Închiderea perioadei 2007 – 2013 de către Comisie este încă în curs, astfel că valoarea totală a plăţilor şi cea a finanţării neutilizate nu au fost încă determinate.

Pentru a îmbunătăţi modul în care erau absorbite fondurile, statele membre au revizuit programele, au împărţit proiectele în faze şi au utilizat fonduri din partea UE pentru a cofinanţa proiecte care erau deja finanţate din fonduri naţionale.

Cu toate acestea, aşa cum a evidenţiat Curtea, unele dintre aceste măsuri puneau accentul în principal pe cheltuirea banilor şi pe respectarea normelor, şi nu pe rezultate, iar revizuirile frecvente ale programelor pun sub semnul întrebării temeinicia analizelor care stau la baza procesului de programare.

În plus, Comisia nu dispune de o imagine de ansamblu completă a măsurilor utilizate sau a impactului lor, din cauza lipsei de informaţii din partea statelor membre şi a limitărilor de la nivelul raportării.

Curtea recomandă Comisiei Europene să propună autorităţilor legislative un calendar care să permită ca execuţia să poată demara la începutul perioadei de programare; să se asigure că revizuirile programelor operaţionale se întemeiază pe o evaluare temeinică şi aprofundată şi să urmărească obţinerea unor rezultate mai bune; să monitorizeze absorbţia, să detecteze dacă aceasta este lentă sau rapidă şi să evalueze impactul măsurilor; să se asigure că accentul este pus pe obţinerea de rezultate.

Politica de coeziune vizează reducerea dezechilibrelor de dezvoltare dintre diferitele regiuni din Uniunea Europeană şi îi corespunde aproximativ o treime din bugetul UE.

La preţurile curente, sumele alocate acestei politici s-au cifrat la aproximativ 261 de miliarde de euro în perioada de programare 2000 – 2006, la aproximativ 346 de miliarde de euro în perioada 2007 – 2013 şi la aproximativ 365 de miliarde de euro în perioada 2014 – 2020.

Finanţarea este pusă la dispoziţie prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională, al Fondului social european şi al Fondului de coeziune.