Sunt fostă corporatistă, am lucrat cinci ani într-o companie multinaţională în Iaşi şi după ce mi-am dedicat şapte zile din şapte câte 12-14-16 ore pe zi muncind am ajuns într-un punct în care financiar eram ok, practic la 32 de ani eram OK financiar, nu puteam spune că îmi lipseşte ceva doar că nu aveam timp de mine. După ce mama mea a avut câteva probleme medicale, mi-am dat seama că nu e totul să faci bani şi am început să îmi rup din timpul meu pe care îl dedicam jobului câteva ore pe zi duminica, unor cursuri şi am făcut cursuri de ikebana la o asociaţie româno-japoneză.
Mergeam câte 3-4 ore în fiecare duminică şi am făcut lucrul acesta cam şase luni, în care am învăţat curbura crengii, cum se o lipeşte o floarea. eu eram persoana care opera cu excel-uri, cu telefoane, cu mailuri, totul era calculat. Aici era altceva: trebuia să urmăresc curbura crengii, cum se unduieşte o floare, cum se pliază fără să o tai, şi a fost dificil un pic, dar până la urmă am reuşit să ma adaptez. Mi-am dat demisia, am zis gata, de mâine plec şi am plecat. Un an de zile nu am făcut nimic din tot ceea ce făceam până atunci, am mers la alte cursuri până într-o bună zi când acutalul meu soţ m-a întrebat când facem şi noi bani că trebuie să trăim. Nu vrei să îţi faci o florărie? Habar nu aveam ce presupune lucrul cu produse perisabile, dar am acceptat provocarea.
Aveam nişte bani, şi am căutat singură spaţiu, l-am amenajat singură cu prietenele mele. Nu am avut angajaţi o bună bucată de timp pentru că habar nu aveam ce să le cer să fac şi după vreo două luni am angajat prima persoană. A fost extrem de greu, nu e ca şi când aş fi preluat know how de la cineva. Dar încet încet am crescut, am ajuns de la un singur angajat şi un singur punct de lucru mic de 18 mp, după cinci ani avem două magazine şi încă un spaţiu care este atelier de lucru pentru comenzi şi de depozitare.
Tulip pentru că lalalele au fost primele flori pe care le-am primit de la soţul meu încă de pe vremea când stăteam în cămin şi pentru ca ideea cu florăria a fost al lui.
Iniţial am investot toate economiile noastre, adică aproape 5.000 de euro, bani pe care i-am alocat amenajării spaţiului, chiriei, mobilierul şi stocul iniţial de flori, pe care l-am estimat eronat pentru că nu aveam experienţă.
De la an la an, lucrurile ne-au permis o îmbunătăţire continuă a activităţii pentru că am reuşit să avem istoric. Noi nu ştiam ce înseamnă luna august într-un an şi cât de mult influenţează vemea de afară, Sărbătorile din luna respectivă. Luna august e o lună aşa şi aşa pentru că dacă te raportezi doar la vânzările fizice din florărie jumătate de lună e o luna ca aprilie, neinteresantă, nu ai o evoluţie, îşi scoţi cheltuielile şi eşti OK. dar dacă iei în calcul că jumătate de lună ai post şi în post. Catolicii nu au o problemă să organizeze evenimente şi îţi acoperi jumătate din lună din evenimentele lor, a doua parte a lunii august este a ortodocşilor, când toată lumea se căsătoreşte.
Cea mai bună lună este martie, dar cred că toţi florişti ar spune acelaşi lucru dacă i-aţi întreba. Preferăm să lucrăm tot timpul anului mai mult decât o facem de obicei, decât să muncim ca nebunii atunci. Este o perioadă foarte scurtă de timp, cu un volum enorm de muncă. Trebuie să îţi faci aprovizionarea cu flori în săptămâna respectivă, nu ai cum să le prelucrezi decât în acel timp scurt pe care îl ai la dispoziţie, deci volumul de muncă este foarte mare. Următoarea este luna septembrie, cu începutul de şcoală, cu Sfânta Maria. Nu e de neglijat nici luna mai, şi nici luna noiembrie, mai ales prima parte, pentru că în a doua parte deja nu mai e nimic interesant, lumea pleacă în vacanţe pentru că s-au făcut punte între Sfântul Andrei şi 1 Decembrie.
Dacă e o lună în care ai sfânt de bărbat nu e ceva senzaţional. Dacă e în schimb sărbătoare cu sfânt de femeie, e altă treabă.
Primăvara colaborăm foarte mult cu producătorii locali, aici în Iaşi sunt câteva sere ce produc lalale, zambile, şi toamna crizanteme. Prima parte a anului, de obicei, le luăm de pe piaţa internă din Iaşi şi pe lângă. Dar pe tot timpul anului le comandăm de pe bursa din Olanda. Avem un volum suficient de mare cât să ne permitem să comandăm singuri florile de la ei. Când florăria era mai mică dădeam comenzile la depozitele din Iaşi şi exista riscul să nu primim florile, mai ales la flori mai speciale pentru evenimente, pentru că ceream sub comanda minimă şi nu se livrau. Acum vin etichetate, ambalate, ştim că sunt ale noastre, nu ni le amestecă nimeni. Bursa se închide marţi, deci noi avem acces la acea platformă în fiecare săptămână de vineri sau de sâmbătă dimineaţă până marţi la ora 12, când se închide bursa. Marfa ajunge cu TIR-ul în Iaşi joia. Aşa că joia nu ştii niciodată ce îţi rezervă pentru că poate fi joia la 5 dimineaţa, sau la 10 seara pentru că sunt chestiuni legate de vamă, evenimente pe autostradă.
mai avem un contract cu un furnizor ce ne pune la dispoziţie trandafiri din Ecuador.
Dacă florile nu vin în ordine, se pozează ambalajul şi trimitem pozele furnizorului, De obice, dacă e o chestie cauzată de la transport, ni s-a întâmplat să ne fie răsturnate de un căruţ, sau dacă aerul este dat prea tare în camion. Furnizorul îţi asumă. La plante se întâmplă de obicei lucrul acesta şi dacă nu ai o comandă specifică, oricum tu cumperi multiplu de minim impus. Şi din 20 de plante nu o să îţi moară toate, o să îţi moară două, 10. Dar îţi rămân.
Am această rigoare pe care am dobândit-o din munca din corporaţie: faci poze, trimiţi mail cât mai oficial. E o chestie pe care, iniţial, când am demarat businessul aceasta, pentru mine era o normalitate pentru că aşa lucram cu toată lumea. Am avut ceva dificultăţi în a cere un standard şi nu m-au agreat mulţi la început dintre furnizorii de la depozit, dar încet-încet ne-am luat unii după alţii.
Anul trecut am avut o cifră de afaceri de 225.00 de euro, nu e mult, dar e OK. Anul acesta ajungem la suma asta în 31 octombrie şi mai avem două luni în care cu siguranţă vom creşte. În fiecare an am avut o creştre de 20-25%, şi prin faptul că ne-am extins cu punctele de lucru, dar şi că am mers cumva şi în prezenţa online. Odată cu itroducerea comenzilor în online, ne-am dat seama că un pic mai mare bătaie de cap din punct de vedere al logisticii, dar avem maşinile noastre, adică două, cu care facem livrările. În perioadele foarte aglomerate apelăm la un curier.
Pentru mine este foarte important respectarea timpului de livrare şi am pus un maxim de două ore de la plasarea comenzii până la livrare. Ponderea din online este de 20% din totalul cifrei de afaceri şi nu pot să compar cu anul trecut pentru că în 2017 prezenţa noastră în online era destul de mică. Livrăm doar în Iaşi şi în jurul Iaşului, dar nu mai mult de 25 de km. Doar dacă clientul îşi asumă costurile suplimentare, livrăm şi mai departe.
Avem şase angajaţi cu tot cu mine, cel mai în vârstă are 58 de ani şi cel mai tânăr are 22. Livrările le face tot un angajat florist sau punctual lucrăm cu un şofer colaborator, dar încă nu rentează să angajez un şofer.
Mi-am propus să deschid în fiecare an un punct de lucru. La primăvara vrem să luăm o hală pentru că atelierul nu ne mai ajunge. Pentru anul acesta aveam în gând să mai deschidem un punct de lucru, dar am amânat pentru finalul anului.
Pentru hală am nevoie de 15-20.000 de euro pentru frigiderul şi combina frigorifică pe care va trebui să o amenjez ca o încăpere separată de 30-40 mp. Hala am identificat-o, are în jur de 120 mp şi poate fi compartimentată.