Vocea bancherilor: Noile legi pun presiune pe volumul, preţul şi certitudinea finanţării. Impact violent pentru cetăţean, bănci şi economie
„Principalul finanţator al României, sistemul bancar care creditează 80% din economia României, îşi vede finanţarea taxată acum. Toate aceste taxe pun presiuni asupra volumului, preţului şi certitudinii finanţării”, spune Florin Dănescu, preşedintele executiv ARB. Acesta arată că, la o primă vedere, impactul OUG 114 este în special către industria bancară. „În realitate însă se duce către consumatori, către fiecare cetăţean în parte”, spune Dănescu. Mai exact, datorită taxei pe activele bancare, băncile îşi vor reduce semnificastiv volumul de credite acordate, primele de risc vor creşte, iar împrumuturile vor fi mai mici şi mai scumpe.
Florin Dănescu subliniază că la toate aceste efecte contribuie cel puţin cinci iniţiative legislative: OUG 114, modificarea legii dării în plată , anularea titlului executoriu pentru contractele de credit/leasing, plafonarea dobânzilor şi plafonarea valorii recuperabile în cazul unor cesiuni de creanţă. „Taxa pe activele financiare este stabilită de OUG 114 şi legată de ROBOR. Activele financiare ale unei bănci sunt compuse din titlurile de stat deţinute de banca respectivă şi creditele instituţiei. În acest context, „taxa pe activele bancare înseamnă o taxă pe datoria statului către bănci, oricât de ciudat ar suna. Iar taxarea datoriei înseamnă scumpirea datoriei statului”, explică Dănescu.
Al doilea post important al activelor băncilor este format din credite. „Taxa pe credite înseamnă o presiune mare pe volumul acestora, deci reducerea creditării şi scumpirea ei în acelaşi timp. Deci este un efect bilateral pentru creditul fiecarui roman: pentru o familie de tineri care îşi doreşte o casă, volumul creditării scade, creşte riscul de creditare si se încadrează în altă grupă de risc şi, dacă la final se dovedeşte a fi totuşi un client eligibil, va lua un credit de valoare mai mică şi mai scump. Sunt toate elementele de impact negativ ale unei astfel de iniţiative legislative asupra creditării economiei în ansamblu. Să ne aducem aminte că vorbim despre o industrie care reprezintă 80% din capacitatea de finanţare a României”, spune Dănescu.
De la imposibilitatea accesării unui credit, directorul ARB trece la impactul acestei legi asupra industriei bancare. „Impactul asupra industriei bancare este în primul rand de natura stabilităţii industriei bancare…care poate produce foarte multe efecte asupra economiei în general. Aşa cum arată şi analiza din scrisoarea BNR, avem de-a face cu un impact cu adevărat violent la nivelul industriei bancare, fapt care se va prelungi în felul în care băncile acordă credite. În măsura în care acordarea de credite este taxată, evident că ar trebui să fie mai scumpă cu această taxă. În măsura în care taxa pe creditare este suficient de mare să producă un impact mai mare decât capacitatea de profit a băncilor, atunci nu îţi mai rămâne altceva de făcut decât să reduci creditarea”, precizează Florin Dănescu.
Pentru a face o analiză relevantă a profiturilor unei bănci trebuie să analizezi o perioadă mai lungă de timp. Astfel, dacă luăm în calcul ROA, cu formula de calcul profit per total active bancare din ultimii 10 ani vom constata că „return on asset” este de 0,44%. La felul în care arată ordonanţa acum, taxa pe acfive în funcţie de ROBOR s-ar situa ori la 0,3%, ori la 1,2% (ştim că se calculează ca medie trimestrială între ROBOR la 3 şi la 6 luni, dar este neclar dacă vorbim de o taxă anuală sau de una trimestrială, de aici diferenţele procentuale). În acest context, taxa pe active ar putea fi de trei ori mai mare decât profitabilitatea băncilor.
Destinatarul acestui impact negativ nu este doar fiecare cetăţean şi industria bancară, dar şi economia în general. Pentru că efectele combinate ale unei astfel de decizii duc până la urmă la inflaţie, la pierderea de locuri de muncă şi încetinirea creşterii economice. „O economie care nu mai are aceeaşi finanţare sau a cărei finanţare nu creşte duce cumva cu gândul şi la analiza că este o formă de a anunţa o recesiune. Sunt toate forme clasice ale unei recesiuni: reducerea de locuri de muncă, reducerea şi scumpirea finanţării, creşterea preţurilor în general, creşterea inflaţiei. Este practic un caz de şcoală, un caz în care vezi ce trebuie să eviţi pentru a nu intra într-o recesiune. Toate aceste lucruri care ar trebui evitate sunt produse acum de astfel de iniţiative legislative”, explică Florin Dănescu.