Daniel Dăianu, în contextul CFR Marfă: Licitaţia nu e mereu soluţia cea mai bună soluţie
De ce? Pentru că s-a dorit licitaţia”. Declaraţiile au fost făcute într-un interviu la RFI Romania de economistul Daniel Dăianu, fost ministru de Finanţe, în contextul privatizării CFR Marfă.
Daniel Dăianu speră ca CFR Marfă să fie repusă pe picioare după privatizare: „Fie că se va accepta această ofertă, fie că nu şi se va relua procesul (…), important este ca CFR Marfă să fie repusă pe picioare. Este un operator foarte important în domeniul transporturilor. Calea ferată nu poate fi substituită. Calea ferată din România face parte dintr-o reţea europeană. România are o aşezare geografică, are o dimensiune, care obligă nu numai Guvernul din România, dar şi partenerii europeni să nu fie nepăsători faţă de ce se întâmplă cu această companie”.
În opinia fostului ministru de Finanţe, „cine va câştiga va fi nevoit să ţină cont şi de alte considerente şi anume: nu numai că România e stat membru al Uniunii Europene, dar este un stat membru al NATO, există o bază militară importantă americană pe teritoriul României, avem de-a face cu o ţară de dimensiune medie, se face legătura cu alte regiuni învecinate cu Uniunea Europeană. Deci una peste alta, aceasta este o privatizare în finalizarea căreia trebuie să se ţină seama de o serie de considerente, aşa cum cel care va câştiga în maximizarea profitului, în modul în care va judeca performanţa economică va trebui să ţină seama de ceea ce înseamnă această companie din punct de vedere strategic pentru România, pentru UE şi pentru partenerii din NATO”.
Privatizarea „cu spatele la zid”
Daniel Dăianu spune că „în general, într-o perioadă de criză, o privatizare se face deseori cu spatele la zid, nu că cineva îţi pune la tâmplă un pistol, ci circumstanţele sunt extrem de vitrege. Într-o perioadă de criză, poţi printr-o asemenea operaţiune să ai lozul câştigător, însă pot să fie şi ponoase, întrucât timpul foarte comprimat poate să nu aducă la masa negocierilor cu statul parteneri cu alonjă”.
În opinia sa, „licitaţia nu întotdeauna este modalitatea care conduce la rezultatul optim”.
„Aş spune că din punct de vedere formal, aceasta ar fi calea de ales, pentru că ea înseamnă transparenţă. Da şi nu! În cazul unor companii foarte mari, când se pune problema apariţiei unor investitori strategici, asemenea deal-uri au şi o componentă politică pronunţată, există şi o dimensiune politică, în sensul dialogului care trebuie să se desfăşoare la nivel înalt, poate la nivelul cel mai înalt. Eu vă întreb pe dvs. dacă licitaţia este modalitatea cea mai potrivită din acest punct de vedere. Nu eşti la Christie’s sau Sotheby’s, ca să faci o licitaţie de acest tip. Am văzut ce s-a întâmplat şi cu Oltchim, o ruşine în fapt! De ce? Pentru că s-a dorit licitaţia”, explică Dăianu.
Economistul pledează pentru dialog politic, când vine vorba de privatizarea unor companii strategice: „Nu sunt împotriva transparenţei, nu sunt împotriva acestei concurenţe la masa unei licitaţii, dar când este vorba despre companii foarte mari, de importanţă strategică, există o componentă politică, în sensul dialogului între parteneri şi din perspectiva unor interese strategice”.