Întâi au votat cu PSD, apoi cu Iohannis. Au împărţit practic puterea în mâini cu interese diferite. Apoi s-au răstit la putere să nu cumva le crească impozitul pe venituri. Ca s-au obişnuit cu cota unică şi frumoasă de 16%. Apoi au râs şmechereşte de statul român că le taxează mâncarea ca nimeni altul în Europa şi că e firesc să muncească prost dacă sunt prost hrăniţi.
Cu anunţul scăderii TVA la 9% la alimente, românii au reuşit azi să recupereze dreptul de mânca fără să stea cu ei la masă şi bugetul statului. Pentru că aşa a fost timp de cinci ani. La o masă de cinci persoane, una dintre ele era statul român. Asta a însemnat TVA de 24%. O traumă în care am fost târâţi de guvernul domnului Emil Boc. Care, prins cu chiloţii în vine şi cu default-ul la vedere de către FMI, a sacrificat contribuabilul.
Spre aducere aminte. România era aproape de default după ce guvernul Tăriceanu s-a făcut că nu vede criza internaţională şi a dat cu bani în bugetari în speranţa popularităţii. O eroare văzută de acum 500 de ani de un tip pe nume Machiavelli care povăţuia principele că dărnicia are efecte până se termină. Aviz şi actualului premier.
Greşeala lui Boc a fost că a avut oameni slab pregătiţi care n-au putut sta în faţa creditorilor externi atunci când au cerut TVA maxim, ca garant al plăţii datoriei de 20 de miliarde de euro. O mână de oameni nepregătiţi au băgat vastul în buzunarul populaţiei.
Să nu înţelegem greşit. Că acest TVA redus pe alimente ar fi vreo mărinimie a guvernanţilor. Mai întâi, repet, nimeni în Europa nu taxează mâncarea populaţiei în asemenea măsură.
În al doilea rând, se vede treaba că statul nu are nevoie de atâţia bani cât ia de la oameni. La această oră, bugetul naţional înregistrează un aşa excedent cum nu-mi aduc aminte să mai fi existat. Din ce e format excedentul ăsta?
Veniturile statului sunt cu 9% peste programul unui buget denunţat de PNL ca fiind prea optimist. Aici au o mare contribuţie băieţii cu geci pe care scrie Antifraudă şi închid cârciumioare *nevinovate prin Regie.
De cealaltă parte, cheltuielile statului au scăzut. Aici au o mare contribuţie procurorii DNA. După ce au început să se îngălbenească ecranele TV, funcţionarii mici şi mari au început şi ei să refuze să mai semneze contracte pentru lucrări şi cumpărături din bani publici.
Dar toate astea nu se puteau întâmpla dacă populaţia nu salva statul de la faliment cu o proporţie însemnată din averea ei. Meritam să vină şi vremea în care să avem voie să trăim.