Pot începe procesele pentru denunţarea clauzelor abuzive din toate contractele. Mingea e la ANPC
După mai multe amânări şi la mai bine de şase ani de la momentul aderării la Uniunea Europeană, statul român pune în vigoare două noi articole la Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, implementare a Directivei 93/13/CCE.
Potrivit celor două articole (12 şi 13), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) sau asociaţiile pentru protecţia consumatorilor pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune ce conţin clauze abuzive. Instanţa poate să dispună încetarea folosirii acestor clauze, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. De efectele unei decizii favorabile ale instanţei ar urma să beneficieze toţi consumatorii afectaţi de practicile abuzive, fără ca aceştia să trebuiască să iniţieze acţiuni separate.
Legiuitorul român introduce astfel în legislaţie prevederile articolului 7 din Directiva numită mai sus, care spune că statele membre trebuie să aibă mijloace adecvate şi eficace pentru a preveni utilizarea în contiuare a clauzelor abuzive.
Ce este o clauză abuzivă?
Legea obligă comercianţii să aibă „clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate”. Însă comercianţii nu se supun totdeauna acestei prevederi, mai ales când domeniile lor de activitate implică noţiuni financiare. De asemenea, comercianţii care au de-a face cu un număr semnificativ de clienţi îşi eficientizează activitatea prin folosirea unor contracte cu clauze standard, preformulate, la care consumatorul doar aderă, fără posibilitatea de a negocia cu adevărat.
Contractele preformulate nu sunt interzise de lege, ci doar acele clauze care aduc prejudicii consumatorilor – altfel spus, sunt abuzive.
Potrivit legii, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”.
Tot potrivit legii şi jurisprudenţei europene, o clauză abuzivă este eliminată din contract, instanţa neavând voie să o modifice.
De ce ANPC este, practic, obligată să înceapă procesele
Procedura începe în felul următor: fie un consumator (sau mai mulţi) sesizează ANPC că într-un contract există o clauză abuzivă (sau mai multe), fie ANPC se sesizează din oficiu. ANPC controlează profesionistul în cauză şi consemnează faptele constatate într-un proces-verbal.
În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, ANPC sesizează tribunalul de la sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive – se arată în lege.
Apoi, „instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale”, potrivit art. 13, şi aplică şi o amendă. Hotărârea instanţei este supusă numai apelului. Până acum, litigiile prin ANPC se derulau la judecătorie şi tribunal.
O hotărâre nefavorabilă nu îngrădeşte dreptul consumatorului de a se adresa instanţei.
Şi asociaţiile de consumatori, care au peste 3.000 de membri şi filiale în 12 judeţe, pot introduce astfel de acţiuni. Acestea nu au dreptul de control, însă efectele unui proces încheiat cu succes ar trebui să fie identice.
ANPC nu duce lipsă de cazuistică în problema clauzelor abuzive. Potrivit datelor furnizate la cererea ECONOMICA.NET, în perioda 2008 – 2013, ANPC a avut 750 de procese cu diverşi profesionişti, în temeiul legii 193/2000, încheiate cu decizii definitive. A câştigat 573 de procese, o rată de succes de 76,4%.
Multe dintre aceste procese au pornit ca urmare a reclamaţiilor împotriva băncilor. ANPC a fost în situaţia de a se judeca cu băncile în toată ţara pe aceleaşi speţe, în cele mai multe cazuri cu succes, în altele având decizii nefavorabile. Pe aceeaşi lege s-au bazat şi alte mii de procese individuale (şi câteva de grup) pornite de clienţii băncilor. Aceştia au avut câştig de cauză într-un procent ridicat – peste 90%, potrivit unor estimări.
Şeful ANPC vrea calea dialogului: drepturi respectate, sistem bancar cu profit
Directorul ANPC, medicul Bogdan Nica, se arată mai degrabă deschis către dialog în problema clauzelor abuzive, deşi instituţia pe care o conduce nu are atribuţii de mediere între părţi, ci de control şi sancţiune.
Într-o intervenţie la un colocviu derulat recent la BNR pe această temă, după ce a achiesat la poziţia BNR, Nica s-a referit la unele acţiuni din ţări europene pe tema clauzelor abuzive, cum este cea recentă din Croaţia, şi a concluzionat că în România nu a greşit nici BNR, nici ANPC. Mai mult, spune Nica, băncile de la noi au rezolvat problemele şi lucrurile merg mult mai bine:
„Au fost state în UE, Croaţia, Spania, care au luat nişte decizii eroice (…) Să spunem că au avut un impact politic puternic. Haideţi să vedem unde s-a greşit în România – cred eu că nu s-a greşit nici din partea BNR, nici din partea ANPC -, şi unde, până la urmă, alte echipe de management, la nivelul unor structuri bancare foarte puternice, au venit, au discutat, au rezolvat nişte probleme şi iată că lucrurile merg mult mai bine”, a declarat Nica.
Acesta continuă, susţinând calea dialogului ferm, care să împace atât nevoia de protecţia a consumatorilor, cât şi nevoia de profit a băncilor.
„Până la urmă, calea dialogului – ferm, bineînţeles -, fiecare susţinându-şi punctul de vedere, este singura cale pentru ca cetăţenii, în calitatea lor de consumatori, să aibă drepturile respectate şi să fie foarte bine informaţi să ştie ce îşi asumă, pe de altă parte, sistemul bancar să aibă profit, că d-aia există. Cam ăsta ar fi echilibrul”, adaugă fostul şef al Direcţiei de Sănătate Publică Prahova.
Băncile se tem de această lege
Întocmai ca apărătorul consumatorilor, de lipsa profitului se tem şi băncile. La scurt timp de la momentul la care modificarea legii 193/2000 a fost inclusă în legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă, bancherii au cerut ca procesul să fie oprit.
Deşi legea reglementează protecţia consumatorului în cazul contractelor încheiate cu toţi profesioniştii (persoane fizice autorizate sau juridice), de la firmele de telefonie mobilă, la cele de cablu, asigurări sau la retailerii de produse electronice, singurii care s-au plâns au fost bancherii.
Aceştia, prin Asociaţia Română a Băncilor (ARB), au acuzat pierderi de peste 600 de milioane de euro pe an, suferinţa financiară fiind pricinuită din eliminarea clauzelor din contractele de credit considerate abuzive de către unele instanţe.
Apoi, un studiu de impact realizat de Banca Naţională a României, care a făcut lobby pentru sistemul bancar pe lângă guvern, a reliefat pierderi totale de până la 4,7 miliarde de lei. Estimtările băncilor, transmie către BNR, arată pierderi de până la 21,2 miliarde de lei, dacă deciziile instanţelor sunt dintre cele mai dure, precum eliminarea unor clauze referitoare la comisioane sau dobânzi, precum şi dacă deciziile sunt retroactive.
De la curtea de apel la Înalta Curte şi apoi la Tribunalul comercial
ARB şi BNR au cerut ca cele două articole să nu se aplice în forma votată de Parlament, prin legea 76/2012, ci au cerut câteva modificări, având în vedere pierderile potenţiale pe care le-ar putea suporta, şi au cerut ca procesele să se judece Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi să fie pornite doar de ANPC.
Justificarea BNR şi ARB pentru ca aceste procese să ajungă la ÎCCJ, ca excepţie de la lege, este că doar instanţa supremă ar putea oferi o interpretare unitară a legii, dat fiind faptul că de-a lungul şi de-a latul ţării băncile au mai şi câştigat.
Însă, o decizie pe o clauză abuzivă la o curte de apel, cea din Bucureşti pentru aproape toate băncile, ar avea exact acelaşi efect unitar, din moment ce ar avea efecte asupra tuturor clienţilor băncii în cauză afectaţi de caluzele contestate, astfel că argumentul ARB/BNR nu este tocmai valid. Despre adevărata miză puteţi citi mai multe aici.
ÎCCJ a refuzat să preia aceste litigii şi Ministerul Justiţiei a zis că le va muta la un Tribunal specializat.
Bancherii au zis că vor sprijini „eforturile autorităților pentru buna organizare și funcționare a acestuia”, fără să precizeze în ce ar putea consta în acest sprijin şi de ce s-ar cuveni să îl ofere în condiţiile în care reprezintă una dintre părţile vizate de lege.
Apoi, ARB spune că se va opune acestui Tribunal, dacă va constata că nu sunt protejate, în egală măsură, interesele clienților și instituțiilor de credit, şi va insista ca procesele să ajungă la ÎCCJ.
Puteţi citi mai multe despre problema clauzelor abuzive şi despre litigiile dintre bănci şi clienţi în cadrul campaniei Români vs. bănci.