De ce a eşuat privatizarea cuprului românesc
Pentru că statul a cerut prea mult de la potenţialii investitori şi a oferit prea puţin. Cam aşa se poate sintetiza tentativa eşuată a statului de a vinde, pe şapte ani înainte, producţia de concentrat cuprifer de la Cupru Min Abrud, potrivit secretarului de stat din Ministerul Economiei, Bogdan Badea.
Vineri, la ora 12.00, nicio ofertă nu fusese depusă la sediul Ministerului Economiei de către cele două companii ce cumpăraseră caietul de sarcini, olandezii de la Trafigura şi turcii de la Yildirim. Statul scosese la vânzare o cantitate de 330.000 de tone de concentrat de cupru, în şapte ani, la un preţ minim al cuprului din concentrat de 6.900 de dolari. Astfel, întreaga valoare a contractului ar fi fost de circa 300 de milioane de dolari, dintre care avansul solicitat de la investitor era de 40 de milioane de ezuro, plătibili într-o lună de la desemnarea câştigătorului. Tocmai acest avans ar fi fost motivul principal pentru care licitaţia a eşuat.
„Aşa este, a eşuat pentru că erau o serie de condiţii extrem de dure impuse de stat pe care nu au dorit să şi le asume. Ei (Trafigura şi Yildirim) ar fi dorit să se constituie garanţii reale cu ipotecă asupra activelor Cupru Min şi asupra licenţei de exploatare, dacă tot dau un avans de 40 de milioane de euro. Noi n-am fost de acord, ei nu au depus ofertă”, a precizat Badea. Contraoferta Ministerului Economie a fost ca banii de avans să se depună într-un cont escrow din care Cupru Min să facă trageri doar în condiţiile în care este cu livrările la zi. Această soluţie nu a fost pe placul investitorilor care îşi doreau garanţii mai solide.
Avansul era necesar Cupru Min pentru realizarea tuturor investiţiilor legate de Mediu şi pentru retehnologizare. Potrivit acestuia, foarte greu a atârnat şi litigiul pe care Cupru Min îl are cu Energomineral şi pe care instanţa a decis deja că este bună de plată cu 77 de milioane de lei, compania de stat aşteptând să vadă ce se întâmplă la recurs.
Odată înregistrat eşecul cu licitaţia pe concentratul de cupru, Curu Min va trebui să găsească resurse pentru a face investiţiile necesare de mediu şi de retehnlogizare. Este dificil, spune Badea, „dar nu o tragedie”. “Compania face profit, a provizionat deja 10 milioane de euro pentru Mediu şi va încerca soluţia contractării unui credit” , afirmă secretarul de stat. Potrivit acestuia, reluarea procedurii de licitaţie nu se va face prea curând, cel puţin până când Cupru Min nu-şi va rezolva problemele actuale.
Nici directorul companiei din Abrud, Gheorghe Iordache, nu crede că se întâmplă nimic rău cu producătorul de cupru după ce a eşuat în a-şi vinde producţia pe următorii şapte ani. „Noi ne vedem de treabă, nu se întâmplă nimic rău”, a precizat acesta.
Iniţiatorul procesului de „privatizare” a Cupru Min, fostul ministru al Economiei Varujan Vosganian, vine cu o teorie interesantă. Astfel, ce demarase el în legătură cu acest subiect ar fi fost deturnat de succesori. „Nu ştiu dacă ce s-a negociat seamănă cu ce am iniţiat. Nu eu am stabilit condiţiile de negociere ”, arată Vosganian.
Cupru Min a trecut şi anul trecut printr-o procedură de privatizare, care, însă, nu s-a finalizat. În 26 martie 2012, compania Roman Copper Corp. Canada a fost declarată câştigătoare a licitaţiei organizată pentru vânzarea acţiunilor deţinute de stat la societatea Cupru Min, la preţul de 200,772 milioane de euro. Ulterior, licitaţia a fost anulată, cele două părţi nereuşind să ajungă la o înţelegere.
Compania deţine 60% din rezervele de cupru ale României iar zăcămintele de la Abrud şi Poieni sunt cele mai mari din Europa.