De ce am plăti 2 lei pe litrul de benzină chiar dacă petrolul ar fi gratis și toți petroliștii ar munci, prin absurd, pro bono și în pierdere

Taxele. Dacă totul ar fi gratuit, tot ați plăti 2,10 lei litrul de benzină la pompă

Înainte de orice, clienții trebuie să fie conștienți de faptul că benzina și motorina sunt mărfuri taxate puternic de stat, și în sumă fixă. Procentual, la prețurile actuale, care sunt în scădere, s-a ajuns ca 55% din prețul benzinei să fie taxe, iar la motorină procentul este de 51%.  Asta doar pentru a ști de fapt ce plătiți la pompă, pentru că taxele înseamnă acciză și TVA.

Iar acciza este fixă, si este de 1,77 lei pe litrul de benzină și 1,62 de lei pe litrul de motorină, potrivit legii. Legislația românească prevede că se percepe TVA și la acciză, deci în total vorbim, pentru aceste două componente, de 2,10 lei pentru benzină și de 1,92 lei pentru motorină.

Deci, în situația absolut absurdă în care petrolul ar fi gratuit, la fel ca și transportul lui, depozitarea, rafinarea, transportul și distribuția lui în benzinării-adică toată indiustria petrolieră ar munci gratuit pe fiecare lanț și ar suporta costurile (lucru care este evident absurd), la benzinărie nu ați putea plăti mai puțin de 2,1 lei pe litrul de benzină și 1,9 lei pentru litrul de motorină. Pentru că acestea sunt taxele.

Facem această precizare, dusă la absurd, evident, pentru cititorii și consumatorii de știri de televiziune mai puțin familiarizați și care, citind relatările referitoare la prăbușirea cotațiilor petrolului american, care au ajuns chiar pe minus, cred că sunt îndreptățiți să alimenteze gratuit la benzinărie.

Ceva mai aplicat, după cum spunea directorul responsabil de partea de retail din Petrom AICI, din prețul total de la pompă 30% reprezintă prețul de cotație al carburanților auto și 20% sunt costurile operaționale și de logistică (transportul carburanților, distribuție, salariile angajaților, etc.). Marja de intervenție în prețul final nu poate fi așadar foarte mare. Companiile petroliere au tot fost anchetate de-a lungul anilor de Consiliul Concurenței, care nu a găsit motive să constate că efectele scăderii cotațiilor nu s-ar transmite echivalent în prețul final.

Dacă mai pot sau nu scădea prețurile, pe baze rationale, am scris recent un text ceva mai aplicat, aici:

Mai e loc de scădere a prețurilor la carburanți? România nu mai este cea mai ieftină piață din UE, cum ne obișnuiserăm

Prețul țițeiului nu e negativ în România, nici în Europa. A fost negativ doar prețul dintr-un tip de contract futures

Știrea care a făcut ocolul lumii, că, în premieră în istorie, prețul petrolului american a devenit negativ trebuie nuanțată. Într-adevăr, prețul contractului futures cu livrare în mai al petrolului WTI, a ajuns la minus 37 de dolari barilul. Dar doar pentru acel contract, vândut pe bursa de la New York.

O explicație tehnică au dat-o cei de la XTB România: „Este important de înțeles că fenomenul ajungerii prețului petrolului în teritoriu negativ s-a manifestat doar în cazul contractului cu scadență de mai care urma să expire astăzi, în timp ce contractele cu scadențe mai îndepărtate (iunie, iulie, august) și-au menținut evoluția. În momentul de față, perspectiva investitorilor cu privire la valoarea actuală a petrolului este indicată de contractele futures pe iunie, care au pierdut ieri în jur de 14% și au încheiat sesiunea în jurul valorii de 21 dolari per baril”.

Contractul futures este ceva destul de complicat pentru mare parte a publicului nespecializat în investiții financiare. Oamenii tind să extrapoleze efectele fără să înțeleagă în totalitate situația. Încercăm o explicație cât mai clară posibil!

Un contract futures presupune o înțelegere între un vânzător și un cumpărător că se va livra un bun la o anumită data din viitor, la un preț. Acest contract poate fi însă vândut , ceea ce în mod uzual se și întâmplă, ba chiar de mai multe ori, de aceea se și spune că doar 10% din contractile futures presupun și livrarea fizică a mărfii tranzacționate.

Ei bine, ieri, cotația futures WTI pentru contractul futures cu scadență mai deschisese ziua la 17,73 dolari. Aceste contracte, cu scadența mai, se mai puteau tranzacționa doar până la data de azi, 21 aprilie. Cu alte cuvinte, cine avea un contract de cumpărare de petrol cu livrare fizică în luna mai (fie cumpărat din piață, fie semnat direct cu un producător-situația mai rară) fie trebuia să primească marfa și să o plătească, fie să rostogolească – să vândă – acest contract pentru luna următoare, adică iunie (cotația este pozitivă și acum, 20 de dolari). Repetăm, dacă nu îl vinde, e obligat să preia petrolul și să plătească prețul. Or, acum în lume se produce mult mai mult petrol decât se consumă – economia globală este aproape oprită, mașinile și avioanele stau, vapoarele transportă mult mai puțin- și nu mai este nici suficient loc de depozitare.

Cităm din nou din raportul XTB:

“Investitorii care dețineau poziții de cumpărare pe contractele pe mai au ajuns să plătească pentru a vinde aceste contracte din cauză că volumul de petrol pe care ar trebui să îl primească ar fi dificil de depozitat. Capacitatea de depozitare la nivel global este de aproximativ 6,8 miliarde de barili, fiind în proporție de 60% ocupată. În acest context, rafinăriile nu sunt dispuse că prelucreze petrolul brut din cauza nivelului redus al cererii de combustibil ca urmare a măsurilor de restricționare”

Deci cei care aveau contractele trebuia să le vândă dacă nu au apucat să le rostogoloească în iunie. De aceea, în condițiile în care se apropia scadența, – adică data de azi, a apărut un exces de ofertă, și, cum cererea este redusă, prețul a scăzut rapid și a ajuns negativ: mulți s-au grăbit să vândă ca să nu preia petrolul și să l plătească. De aici, minus 37 de dolari.

Însă acest lucru a fost valabil doar pentru acel tip de contract și doar pentru acel tip de petrol. Petrolul Brent, cel de referință pentru piața europeană, deci și pentru cea româneasă, se tranzacționează și acum la 20 de dolari barilul. Deci nu este gratuit, iar, pentru cei care cred că România este independentă din acest punct de vedere, le spunem că 71% din necesarul de petrol al celor trei rafinării din țară se importă (date 2018) la preț de cotație internațională. Iar ce extrage Petrom din țară costă, în total, 25 de dolari barilul.