De ce a intrat Complexul Energetic Hunedoara în insolvenţă

Complexul Energetic Hunedoara a intrat oficial în insolvenţă  în luna noiembrie a anului trecut, sub povara unor datorii de peste şase miliarde de lei. Am parcurs raportul referitor la cauzele insolvenţei, întocmit recent de administratorul judiciar, din care rezultă că societatea care administrează centralele electrice de la Mintia şi Paroşeni şi minele de huilă din Valea Jiului nu putea funcţiona profitabil: costuri mari din cauza obligaţiilor de mediu, oricum neachitate, echipamente vechi, producţie scumpă şi puţină vândută în pierdere, datorii uriaşe care nu aveau cum să mai fie plătite.

Pentru uşurinţa lecturii, am sintetizat (textul bloduit) lucrurile de la fiecare capitol, pentru cine nu doreşte să citească situaţia în detaliu. Textul cu caracter normal este cel extras din raportul administratorului judiciar, aşa cum a fost el realizat.

Conformarea la reglementările de mediu

Ca orice producător de energie din surse fosile, compania a trebuit să cumpere certificare de emisii pentru energie produsă. Din cauza situaţiei financiare proaste, CEH nu a mai putut să plătească certificatele, care oricum s-au scumpit accelerat, încă din 2014. A primit chiar şi un împrumut guvernamental în acest scop, de 100 de milioane de lei, din care a plătit doar parţial certificatele de emisii, dar nu a fost de ajuns.  Compania a fost amendată de autorităţile de mediu pentru neplata certificatelor, pe care nu a putut să le cumpere integral niciodată în ultimii patru ani.

“În conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 780/2006, orice societate care produce energie pe cărbune are obligația achiziționării de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, pe motiv că procesul de producție este foarte poluant. Un certificat de CO2 dă dreptul de a emite o tonă de CO2, aceasta fiind și cantitatea aproximativă rezultată la 1MWh produs și livrat din amestecul de combustibil utilizat în centrale (cărbune și gaz). Aceste certificate au fost alocate cu titlu gratuit până la finele anului 2012.

Subliniem faptul că în conformitate cu regulamentul UE nr. 600/2012 se aplică o penalitate de 100 de euro, echivalentul în lei, la cursul de schimb lei/euro al BNR valabil la data de 1 mai a anului respectiv, pentru fiecare certificat de emisii de gaze cu efect de seră nepredat până la data de 30 aprilie a anului următor pentru anul precedent, ce constituie venit pentru Fondul pentru Mediu. Plata acestor penalități nu exonerează operatorul de la obligația restituirii certificatelor de CO2.

Datorită situației financiare dificile, începând cu anul 2014, societatea nu a avut resursele necesare în vederea achiziționării certificatelor de CO2 apelând la surse externe de finanțare. În baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/24.06.2015 privind acordarea unui împrumut către CE Hunedoara SA, la 14 iulie 2015 a fost încheiată o convenție de împrumut între Ministerul Finanțelor Publice, SCE Hunedoara și Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri. Societatea a primit doar prima tranșă în sumă de 98.476.900 lei, din care suma de 43.327.084 lei a fost utilizată în vederea achiziționării certificatelor de CO2 aferente anului 2014.

Pentru perioada 2015-2018 societatea nu a mai reușit să achiziționeze în integralitate necesarul de certificate de CO2. Mai mult, SCE Hunedora a primit amenzi de la Fondul pentru Mediu pentru toate certificatele care nu au fost transmise la timp. În concluzie, aceste sume măresc pierderea înregistrată de debitoare și cresc gradul de îndatorare.

Reducerea continuă a cantității de energie electrică și termică produsă/livrată/vândută, precum și a producției de cărbune extras

Între 2016 şi  2019, cantitatea de energie electrică  livrată s-a înjumătăţit, ca medie lunară (de la 117 GWh la 62), cantitatea de energie termică livrată a scăcut la două treimi (5.600 Gcal/lună faţă de 8.600), iar producţia de cărbune aproape că s-a înjumătăţit (34.000 tone/lună faţă de 61.000)

Analizând datele se constată trendul descrescător înregistrat de către SCE Hunedoara SA pe tot parcursul perioadei analizate cu privire la energia electrică și termică produsă/livrată/vândută și a producției de cărbune extras, ceea ce indică o comprimare semnificativă a volumului activității curente.

Astfel, energia electrică vândută descrie o traiectorie descendentă, comprimarea ei fiind una evidentă. Dacă în 2016 nivelul energiei electrice vândute era de 117.494 MWh/lună, în 2017 acestea se diminuează cu 22%, ceea ce conduce la înregistrarea unui total de 91.934 MWh/lună. Curba se menține și în cursul anului 2018 când indicatorul atinge 74.850 MWh/lună, adică un regres de 19% față de anul precedent. În 2019, constatăm că diminuarea se păstrează, înregistrându-se un nivel de numai 62.402 MWh/lună.

De asemenea, energia termică livrată prezintă tot un trend descrescător în perioada supusă analizei. Astfel, de la o mediei lunară de 8.590 Gcal atinsă în 2016 se ajunge la 8.199 Gcal în 2017. Curba se accentuează în anul 2018 când indicatorul atinge 6.657 Gcal/lună, adică o scădere cu 19%. În anul 2019 se atinge minimul de 5.663 Gcal/lună.

Subliniem faptul că reducerea cantității de energie electrică și termică vândute de SCE Hunedoara SA a condus la diminuarea semnificativă a nivelului resurselor financiare.

Precizăm faptul că producția proprie de cărbune este utilizată în realizarea energiei electrice și termice. Se poate observa că producția de cărbune extras s-a redus în anul 2017 cu 22% față de 2016. În anul 2018 acest indicator prezintă o scădere de 8% față de 2017. Trendul se menține și anul 2019, fiind înregistrată o diminuare de 23% față de 2018.

Vânzarea energiei electrice și termice la un preț inferior costului de producție

An de an, costul de producţie a fost mai mare decât preţul de vânzare, în ciuda avantajului oferit de bonusul de cogenerare şi de plata serviciilor de sistem. Spre exemplu, anul 2018: costul de producere energiei electrice a fost de 533 de milioane de lei, aplicând bonusul şi plata serviciilor de sistem a rezultat un cost de 460 de milioane, dar din vânzarea energiei electrice societatea a obţinut 209 milioane. Pierderea din această activitate a fost deci mai mare chiar decât atât: 251 de milioane de lei.

Prețul de vânzare al energiei electrice și termice produsă în regim de cogenerare de înaltă eficiență este stabilit de Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în timp ce prețul de vânzare pe piața concurențială este stabilit de cerere și ofertă. Mai mult, menționăm un trend descrescător a bonusurilor de cogenerare stabilite pentru agenții termici. Din analiza costurilor realizate pentru producerea energiei electrice și termice comparativ cu prețurilor de livrare se constată că pe toată perioada analizată societatea se situează sub punctul de break-even, ceea ce denotă că societatea vinde producția în pierdere.

Reducerea semnificativă a dimensiunii activității

Între 2016 şi 2019 veniturile opraţionale aproape s-au înjumătăţit (397 de milioane faţă de 762), iar pierderea operaţională a fost mai mult decât dublă: de la 90 de milioane la aproape 199.

Rezultatul operațional descrie pierdere pe toată perioada supusă analizei.

Astfel, dacă în 2016 cuantumul pierderii era de 90.136.743 lei, în 2017 acesta crește cu 2%, ceea ce conduce la înregistrarea unui total de 92.123.771 lei. Curba se accentuează în cursul anului 2018 când indicatorul atinge 219.443.981 lei, adică un regres de 138% față de anul precedent. În 2019, constatăm că creșterea pierderii operaționale se păstrează, înregistrându-se o medie lunară de 19.880.889 lei față de 18.286.998 lei. Practic, aceste deprecieri ale situației financiare a companiei au condus la o reducere a nivelului lichidităților și implicit la creșterea gradului de îndatorare.

În acest context, precizăm că în anul 2016 a fost întocmit Planul de închidere pentru accesarea ajutorului de stat necesar facilitării închiderii minelor necompetitive Sucursala Lonea și Lupeni în conformitate cu prevederile Deciziei 2010/787/UE. Deoarece în timpul programului de închidere au apărut fenomene grave de emanații de gaze, autoaprindere, inundații, etc, SCE Hunedoara a apelat la punctul de vedere a unui expert, INSEMEX Petroșani. DG Competition a considerat că studiul întocmit nu poate fi supus aprobării deoarece a fost efectuat de un expert care nu îndeplinește criteriul de independență cu statul român. S-a apelat la un expert extern, Glowny Instytut Gornictwa din Polonia. În prezent se așteaptă avizarea și aprobarea studiului întocmit și emiterea unor noi decizii care să prevadă închiderea în siguranță a celor două mine.

Capitalul de lucru negativ

De la sfârșitul anului 2016, compania s-a confruntat cu un dezechilibru financiar care s-a adâncit o dată cu trecerea timpului, astfel încât în luna anterioară deschiderii procedurii de insolvență diferența între datoriile pe termen scurt și activele circulante capabile să genereze lichidități imediate era de 1.658.767.131 lei. Acutizarea lipsei de capital de lucru este confirmată și de un nivel scăzut al lichidității curente, care relevă dificultățile financiare cu care se confrunta societatea încă de la finalul anului 2017 și care au devenit practic imposibil de gestionat în 2019.

Grad de îndatorare ridicat

Societatea practic nu poate funcţiona fără bani din altă parte: în octombrie 2019 avea datorii de 5,9 miliarde de lei, la active de 1,7 miliarde, deci un grad de îndatorare de 348%, în creştere constantă în ultimii trei ani.

Gradul de îndatorare înregistrat de debitoarea CE Hunedoara SA în perioada analizată prezintă valori care se situează între 219% și 348%. În condiții normale și de siguranță, activitatea unei societăți trebuie finanțată din alte surse decât cele proprii în proporție de 50%. O valoare sub 30% indică o rezervă în apelarea la finanțări externe, precum credite și împrumuturi, în timp ce o valoare a acestuia peste 80% indică o dependență față de creditarea externă. Potrivit tabelului de mai sus, gradul de îndatorare se înscrie pe un trend ascendent în perioada 2016-2019. Așadar, pe toată perioada analizată, gradul de îndatorare înregistrat de debitoare se situează mult peste nivelul de siguranță acceptat de acesta (50%), ceea ce indică dificultăți semnificative în gestionarea eficientă a activității debitoarei. Din perspectiva acestui indicator de risc, putem spune că CE Hunedoara SA prezintă o dependență ridicată față de creditarea externă.

Echipamente tehnologice cu un grad ridicat de uzură și randamente în scădere

Echipamentele din mine şi din cele două centrale sunt vechi, unele de peste jumătate de secol, ceea ce duce la costuri în creştere şi chiar la unele pericole în exploatare. Investiţiile la centrala Paroşeni, făcute cu bani de la stat doar au ajutat centrala să respecte normele pentru a putea funcţiona, nu au adus vreun plus de producţie sau o creştere a eficienţei

Absența investițiilor în echipamente a generat costuri mai mari de producție, comparativ cu ipoteza în care ar fi beneficiat de o retehnologizare a imobilizărilor sale. Astfel, impactul asupra performanțelor financiare estre direct: consumuri crescute de materie primă, reparații conjuncturale.

S-a constatat astfel că Mina Lupeni funcționează încă cu echipamente puse în funcțiune din perioada 1964-1988, Mina Livezeni cu echipamente din 1975-1988, Mina Lonea din 1964-1989, Mina Vulcan din 1956-1989.

Un aspect extrem de important trebuie menționat în acest caz, respectiv că, pe lângă costurile mari de producție, lipsa echipamentelor necesare sau vechimea considerabilă a celor existente, pot conduce la apariția unor accidente de muncă, caz în care consecințele sociale ar fi dezastruoase și ar antrena noi cheltuieli în averea societății.

La Electrocentrala Deva s-au identificat inclusiv echipamente care au fost puse în funcțiune în anii 1969-1970 până în 1989.

Raportat la gradul de uzură ridicat al echipamentelor existente la „Centrala Electrică Paroșeni”, conducerea societății SCE Hunedoara a hotărât că este necesar un proces de retehnologizare a acestora, fiind astfel inițiat un program mai amplu de investiții.

Astfel, Ministerul Finanțelor a contractat în beneficiul SCEH SA împrumuturile de la BCR, BRD și BEI în cuantum total de 65.300.000 euro, subîmprumutate apoi acestuia, pentru finanțarea proiectului „Centrala Electrică Paroșeni” cu privire la instalația de desulfurare a gazelor reziduale și la modificarea tehnologiei de colectare, transportare și depozitare a zgurii și cenușii.

Împrumuturile acordate au finanțat investițiile pentru asigurarea conformității cu legislația de mediu a centralei Paroșeni (standardele Uniunii stabilite în Directiva privind emisiile industriale). Astfel de investiții nu puteau genera producții suplimentare sau reduce costurile de producție care să permită obținerea de venituri suplimentare din exploatare pentru rambursarea împrumuturilor. Acestea erau doar o condiție prealabilă pentru ca centrala să își continue activitatea.