De ce are România o imagine publică atât de proastă?

Aproape că se simţea uşurarea unora atunci când, în toiul scandalului cărnii de cal, degetul acuzator a fost îndreptat spre abatoarele din statul est-european. Acum e clar. Indiciile erau urmele de cai şi căruţe ale ţiganilor şi trimiterile la criminalitatea organizată. Exceptând, desigur, faptul că nu există dovezi că din România ar fi plecat carne de cal etichetată altfel decât carne de cal.

Dar afronturile legate de carnea de cal sunt ultimele dintr-un şir lung al problemelor de relaţii publice care au lovit România.
Prim-ministrul Victor Ponta, în această săptămână a fost nevoit să lanseze o ofensivă împotriva temerilor legate de un potop de imigranţi atunci când UE îşi va deschide piaţa muncii pentru ţara sa, şi pentru Bulgaria, la data de 1 ianuarie 2014.

Titluri precum „Capii mafiei abia aşteaptă să invadeze Marea Britanie cu cerşetori”, „Vrem să intrăm în ţara voastră înainte să încuiaţi uşa” şi „La orizont, o calamitate adusă de imigraţie” i-au înfuriat pe românii care trăiesc în Marea Britanie. Vineri, ambasadorul României la Londra, Ion Jinga, a susţinut că astfel de relatări „alarmiste” şi „inflamatorii” ar putea face ca românii să fie agresaţi pe stradă. El susţine că toţi românii care doresc să lucreze în Marea Britanie sunt deja acolo, cu permise de muncă sau cu activităţi independente.
Într-un editorial publicat în The Times, premierul român adoptă un ton mai conciliant, invitându-i pe britanici să vină şi să savureze „o bere tare” în Centrul Vechi din Bucureşti sau „o vacanţă liniştită” în satele din Transilvania, atât de îndrăgite de Prinţul Charles. Rata mai bună a angajărilor în România înseamnă că „Marea Britanie poate sta liniştită”, scrie el.

Acest argument e prea puţin convingător pentru preşedintele Migration Watch, fostul diplomat Sir Andrew Green, care spune că prezenţa unei comunităţi româneşti stabilite în Regatul Unit este un „factor de atracţie”, care îi va încuraja şi pe alţii să vină. Presa a descoperit un raport al Migration Watch care pretinde că 50.000 de românii vor veni anual în Marea Britanie, când restricţiile de muncă vor fi ridicate. Preşedintele Migration Watch citează evenimentele din 2004, când guvernul a subestimat grav numărul migranţilor care au venit din noile state ale UE, ca Polonia. Guvernul a declarat că imigraţia netă ar fi între 5000 şi 13.000 pe an. De fapt, datele recensământului din 2011 au arătat că numai numărul polonezilor a crescut în Anglia şi Ţara Galilor de la 58.000 în 2001 la 579.000 cu 10 ani mai târziu.

România încearcă să îşi refacă imaginea, de ceva timp. Guvernul a lansat o serie de campanii de publicitate şi PR, în ultimii ani, vizănd îmbunătăţirea percepţiei ţării peste hotare. În 2011, a lansat o campanie globală cu sloganul „De ce iubesc România”, elogiind realizările unor români celebri, cum ar fi tenismanul Ilie Năstase, gimnasta Nadia Comănenci şi omul de ştiinţă Nicolae Paulescu, care a descoperit insulina.

Anul trecut a lansat o campanie pentru a atrage mai mulţi turişti în Munţii Carpaţi. O agenţie românească de publicitate, GMP, a produs anunţuri publicitare în replică la acuzaţiile, până în prezent nefondate, că Marea Britanie ar pregăti o campanie pentru a-i descuraja pe români să vină aici. Campania cu sloganul „De ce nu vii tu la noi?” din România prezintă sloganuri ca „Vorbim engleza mai bine decât oriunde în Franţa” şi „Charles a cumpărat o casă aici, în 2005. Iar Harry nu a fost niciodată fotografiat gol”. Sloganul campaniei este: „Poate că nouă ne ne place Marea Britanie, dar vouă vă va plăcea România”.

Ronnie Smith, un consultant britanic în afaceri, care are o firmă în România, spune că Marii Britanii „ar trebui să-i fie ruşine” de relatările despre România, dar el nu crede că guvernul ţării are resursele, sau voinţa, de a răspunde în mod eficient. „Nu este o campanie de rebranding. Ar trebui să fie, dar nu va fi, nu în măsura în care este necesar”, spune el.

Problema de imagine a României poate fi regăsită tocmai în secolul al XIX-lea, când călători întorşi din Transilvania, au spus poveşti despre un tărâm ciudat, sinistru, spune Dr. James Koranyi, lector de istorie la Universitatea Durham. „Aşa cum Dracula sugea sângele tinerelor englezoaice Mina şi Lucy, românii sunt acum acuzaţi că iau locurile de muncă ale britanicilor şi secătuiesc serviciile sociale ale statului”, scrie într-un articol Koranyi, pentru Open Democracy.

Dar majoritatea observatorilor cred că trecutul recent al României, ca dictatură comunistă, e mult mai adânc implantat în mintea publicului, scrie Rador. 

Pentru mulţi oameni din Occident, imagini ale copiilor abandonaţi în orfelinatele din epoca sovietică sunt primul lucru pe care îl asociază cu România, spune Liam Lever, un jurnalist britanic care scrie pentru site-ul în limba engleză Romania Insider. Ca şi alţi membri ai comunităţii de expatriaţi britanici, în creştere în România, el crede că stereotipurile învechite ţin pe loc ţara. „Când spui că te duci în România, oamenii te privesc şocaţi şi îngroziţi, ca şi cum te-ai duce undeva unde nu ar exista lege şi ordine şi bandiţii ar mişuna prin munţi. Realitatea e cu totul diferită”.

Asemenea vecinei sale mai mici, Bulgaria, România rămâne una dintre cele mai corupte ţări din Europa, potrivit Transparency International, în ciuda eforturilor stimulate de UE de asanare a sistemului său politic. A fost, de asemenea, criticată de Amnesty International pentru tratamentul aducător de prejudicii al comunităţii de romi, care alcătuiesc 10% din populaţia ţării. Nu e de mirare, spun criticii, că romii s-au mutat cu miile în alte ţări din UE, inclusiv în Marea Britanie.

Au fost relatări în ziarele din Marea Britanie indicând implicarea românilor în anumit tipuri de infracţiuni, cu acuzaţii că 92% dintre escrocheriile la casele de marcat sunt comise de aceştia. Zece poliţişti români au fost trimişi la Londra, anul trecut, pentru a ajuta la combaterea cerşetriei şi a comportamentelor anti-sociale. Dar imaginea România ca „un stat mafiot” violent, în rândurile unor comentatori, este mult exagerată, susţin apărătorii săi.
Infracţiunile violente în Bucureşti sunt între cele mai scăzute niveluri din capitalele europene, conform cifrelor compilate de Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate. Economia ţării are, de asemenea, o creştere mai rapidă decât Regatul Unit şi există o mulţime de oportunităţi pentru antreprenori, potrivit oamenilor de afaceri britanici care lucrează acolo. Ambasadorul Jinga a spus că 68.000 de români deja trăiesc în Marea Britanie şi ei sunt cea mai bună publicitate pentru ţara sa. Marea majoritate au sub 35 de ani şi sunt supra calificaţi sau au profesii căutate. 6.000 studiază la universităţile britanice.

Crescând cu imagini idealizate ale Occidentului, ei sunt uluiţi şi, în unele cazuri, furioşi pe portretizarea ţării lor în mass-media britanică. Spre deosebire de Polonia, care a avut legături strânse cu Marea Britanie în timpul celui de-a doilea război mondial, România a avut puţine legături cu Marea Britanie înainte de căderea comunismului. „Avem culturi foarte diferite”, spune Carmen Câmpeanu, manager de proiect la Centrul Cultural Român, în centrul Londrei. „Suntem o ţară latină. Statisticile arată că românii ar prefera să meargă în Italia, Spania sau Portugalia, sau chiar în Franţa”.
Ştefan Rusud, un student de 24 de ani, la Management, spune că furtuna din mass-media despre imigraţie nu a schimbat părerea sa despre Marea Britanie, o ţară pe care a văzut-o întotdeauna ca fiind „un templu al democraţiei”.

Adrian Cherciu, care conduce o firmă de import de produse alimentare româneşti, spune că a avut de înghiţit o mulţime de glume cu carnea de cal de la prietenii săi britanici, în ultimele săptămâni. Dar el nu este îngrijorat de relatările „anti-româneşti” din presă deoarece nu se potrivesc cu propria sa experienţă ca rezident britanic şi, din 2004, ca proprietar al site-ului România Online, un site pentru românii din Marea Britanie. „Nu există nicio prejudecată legată de culoare, religie sau naţionalitate”, spune el.