Înainte de 1990, corupţia nu era o problemă în Germania, „cel puţin asta credea opinia publică, până când o serie de cazuri a demonstrat contrariul”, a declarat procurorul.
La Munchen, de exemplu, „exista o lungă tradiţie de înţelegeri asupra preţurilor” în construcţia de infrastructuri publice, pe care Parchetul le-a descoperit progresiv şi care l-au incitat să monitorizeze sectorul privat.
Cadrul legal a evoluat de atunci, în favoarea anchetatorilor. „Din 1997, corupţia şi înţelegerile asupra preţurilor sunt condamnabile penal în sectorul privat. Înainte, era dificil pentru că trebuia întotdeauna să dovedeşti paguba suferită”. Iar cooperarea cu Fiscul este „de asemenea mai uşoară decât în trecut”, notează el.
Cazurile de corupţie au adesea o dimensiune internaţională, ceea ce complică sarcina justiţiei, deoarece dreptul nu este acelaşi în Germania şi în alte ţări.
De la crearea diviziei sale anticorupţie în 1994, care are în prezent aproape 40 de funcţionari, Parchetul din Munchen a efectuat peste 10.000 de anchete, dintre care jumătate au condus la condamnări. Din 1990, amenzile, despăgubirile şi alte soluţionări pe cale amiabilă au totalizat 903 milioane de euro, potrivit lui Noetzel.
Anumite persoane consideră însă că pedepsele pronunţate nu sunt suficient de disuasive. Totuşi, Parchetul primeşte sesizări de la angajaţi nemulţumiţi, de la concurenţi, de la Fisc, presă, dar uneori vin chiar companiile pentru a clarifica anumite nereguli, potrivit procurorului.
„Din experienţă, mi se pare că (corupţia) nu este rentabilă pentru întreprinderi deoarece beenficiul calculat dispare odată cu toate plăţile conexe”, afirmă el. În plus, ele devin „dependente de anumite persoane şi se expun la şantaj”. De asemenea, corupţia nu le incită să-şi amelioreze competitivitatea.
„Cred că fenomenul este în declin (…). Corpţia trebuie doar făcută mai dificilă pentru ca oamenii să renunţe”, conchide Noetzel.