De ce-l „urăsc” fermierii germani pe Dacian Cioloş

Dacian Cioloş este în prezent omul pe care lobby-ul puternic agricol a ajuns să-l ”urască”, potrivit publicaţiei germane. Timp de luni de zile, amabilul comisar român s-a aflat în centrul unei bătălii politice în care s-a implicat chiar şi cancelarul german Angela Merkel.

În cauză este de departe cea mai mare tranşă de bani pe care UE trebuie să o distribuie şi oportunitatea plăţilor pentru agricultori în vremuri de criză. Dar mai presus de toate, lupta se dă în jurul întrebării cum intenţionăm să ne hrănim pe viitor şi la ce preţ, scrie Agerpres citând Der Spiegel.

Cioloş are o soluţie, dar una care este inacceptabilă din punctul de vedere al Asociaţiei Fermierilor Germani şi al unor oficiali din agricultură de la Bruxelles şi Berlin. El vrea ca fermierii să îşi asume angajamente mai constrângătoare în schimbul miliardelor din banii contribuabililor care ajung la ei. Vrea ca agricultura să nu mai fie focalizată în primul rând asupra creşterii, producţiei de masă şi exporturilor în expansiune, ci mai degrabă pe agricultura prietenoasă cu mediul şi pe biodiversitate. Cu alte cuvinte, Cioloş este preocupat de supravieţuirea micilor protagonişti, atât fermieri cât şi animale.

Soarta planurilor lui Cioloş va fi decisă la summitul UE de la Bruxelles, la sfârşitul acestei săptămâni, când liderii europeni vor negocia bugetul pe 2014-2020, potrivit Der Spiegel. O încercare de a ajunge la un acord a eşuat în luna noiembrie, din cauza unor dezacorduri largi în rândul statelor membre individuale. Europa de Est a vrut mai mulţi bani, în timp ce Marea Britanie a considerat că reducerile propuse de preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, nu merg suficient de departe.

Este clar că cu cât este mai mic bugetul UE cu atât va rămâne mai puţin din reforma agricolă. Numai dacă există suficienţi bani există şi şansa ca statele membre să fie de acord cu reglementările mai stricte de mediu – şi acesta este lucrul pe care Germania, în special, vrea să-l împiedice cu orice preţ.

UE intenţionează să cheltuiască aproximativ 60 de miliarde de euro, sau aproximativ 40% din întregul buget al UE, pentru agricultură numai în acest an. Sunt bani mulţi pentru un sector economic care generează sub 2% din PIB-ul blocului şi foloseşte sub 6% din forţa sa de muncă.

Proprietarii de terenuri primesc o mare parte din bani sub formă de plăţi directe. Ani de zile, plata medie în Germania a fost de peste 300 euro pe hectar, chiar pentru terenurile care nu sunt cultivate. Principalii beneficiari ai acestei politici, potrivit autorilor revistei ”Der Kritischer Agrarbericht” (Raport agricol critic), sunt „operaţiunile agricole la scară largă, eficientizate, care primesc plăţi anuale de până la 120.000 de euro per angajat”.

În Germania, 1,9% din afaceri obţin aproximativ 30% din plăţi, iar acestea nu sunt întotdeauna ferme. Cluburi de hochei, familii aristocratice şi companii precum producătorul de bomboane Haribo şi de zahăr Südzucker şi Nordzucker beneficiază de asemenea de subvenţiile agricole ale UE. În 2009, şi contractorul din apărare Rheinmetall a primit o sumă importantă de bani pentru că a plantat copaci într-o fostă zonă de instrucţie cu tancuri.

Agricultorii care-şi conduc fermele diferit de cursul dominant sunt cele rămase fără nimic pe termen lung. E o contradicţie pe care comisarul Cioloş o cunoaşte foarte bine. În România sa natală, a vizitat numeroase ferme agricole mari înfiinţate sub fostul regim Ceauşescu. Chiar şi astăzi există încă zone în care solul a fost epuizat, satele au fost abandonate, terenurile năpădite iar apele subterane contaminate.

Parţial, experienţa din România l-a determinat pe Cioloş să-şi dezvăluie propunerea de reformă în octombrie 2011, care vizează să oblige fermierii europeni să îndeplinească un minim de reglementări privind clima şi mediul. „Subvenţiile nu sunt un drept din naştere”, spune comisarul. „Cei care se aşteaptă la miliarde din banii contribuabililor ar trebui să facă ceva în schimb”, adaugă el.

Ideile sale nu sunt chiar atât de revoluţionare, consideră Der Spiegel. De exemplu, vrea să pună capăt practicii neîngrădite de a ara păşunile pentru a le transforma în terenuri arabile – un proces care eliberează cantităţi masive de gaze cu efect de seră. Cioloş vrea să oprească tendinţa spre monocultură cu rotaţia culturilor mai amplă, care va elimina nevoia de tone de îngrăşăminte chimice mari consumatoare de energie. El vrea totodată să vadă că 7% din terenul agricol este transformat în „zone prioritare de mediu”, interzise utilizării substanţelor chimice şi metodelor înalt tehnologizate de cultivare. Noţiunea de „ecologizare” se află în centrul pachetului propunerilor lui Cioloş.

Nu este surprinzător că adversarii reformelor de la Bruxelles au fost foc şi pară luni de zile. Niciun alt domeniu de politică din Europa nu este atât de central şi prin urmare colectiv reglementat ca agricultura.

Reforma lui Cioloş ar fi un prim pas în cel mai bun caz. Cu toate acestea, proprietarii de ferme mari, industria agricolă şi chiar şi unii politicieni ridică baricade împotriva schimbărilor propuse. În opinia lor, propunerile comisarului ar însemna că, după decenii şi mai multe începuturi false, plăţile directe către fermierii europeni ar fi legate de reglementări de mediu dureroase, pentru prima dată.

„Oamenii cred întotdeauna că este mai important ca hrana lor să fie produsă într-un mod sigur, transparent şi durabil”, spune Cioloş. Un sondaj al organizaţiei WWF arată cât de multă dreptate are el, subliniază Spiegel. Sondajul concluzionează că aproximativ 80% dintre europeni doresc ca subvenţiile să fie legate de o agricultura durabilă şi de dezvoltare rurală. Circa 90% spun că este important sau foarte important ca fermierii să servească binele public în schimbul subvenţiilor guvernamentale.

Această tendinţă este reflectată şi în mediul academic şi politic. Într-o declaraţie publicată în noiembrie 2009, economişti agricoli din întreaga Europă au cerut ca politica agricolă să fie mai puternic orientată spre obiective cum ar fi protejarea climei şi gospodărirea apelor. În decembrie 2011, camera superioară a Parlamentului german, Bundesrat, care reprezintă 16 landuri germane, a cerut ca plăţile directe să fie „mai puternic legitimizate de contribuţii sociale”.

Conferinţa germană a miniştrilor agriculturii a aprobat elementele de bază ale propunerilor lui Cioloş.

„Este în interesul fermierilor să nu se distanţeze în continuare de societate”, spune Cioloş, care crede că o falangă de interese speciale în agricultură şi politică ar putea învinge reforma sa.

La Bruxelles, germanul Albert Dess s-a luptat luni de zile cu înverşunare împotriva reformei propuse a politicii agricole. Dess, un membru veteran al partidului conservator Uniunea Creştin-Socială (CSU), este acum membru al Parlamentului European şi raportor privind viitorul Politicii Agricole Comune (PAC). El stabileşte politica pentru Parlament iar în calitate de raportor negociază legi cu Consiliul European şi Comisia Europeană. Dess a fost câştigătorul clar în prima rundă de negocieri în comisia agricolă cu două săptămâni în urmă.

Majoritatea membrilor comisiei, dintre care mulţi fermieri, reduc planurile lui Cioloş. Dacă comisia prevalează, tot ce se va schimba este că agricultorii vor avea opţiunea de a îndeplini cerinţele de mediu în viitor – sau nu. Nu se va realiza practic nimic. Dess, el însuşi un fermier din regiunea Palatinatul Superior din Bavaria, spune ca nu are absolut nimic împotriva protejării mediului, dar în opinia sa lucrurile pe care le vrea Cioloş sunt prost concepute şi birocratice.

”Noi sprijinim o mare parte din ceea ce propune Cioloş”, a declarat ministrul german al agriculturii, Ilse Aigner, şi ea din CSU. În realitate, însă, ea sprijină dorinţele lobby-ului fermierilor, relevă Spiegel. Ca şi lobby-ul, nu ratează nicio ocazie de a discredita reforma drept o monstruozitate birocratică. Făcându-se ecoul lobby-ului, caracterizează propunerea lui Cioloş de a folosi 7% din terenurile arabile de manieră ecologică drept „a face terenurile inoperabile”. În aprilie, Aigner a prezentat o propunere destinată să facă „ecologizarea” voluntară.

Berlinul s-a opus deja piesei centrale a reformei anului trecut. Cioloş a dorit să elimine plăţile directe către cele mai mari operaţiuni, care îşi pot conduce fermele pe cont propriu. Aigner a susţinut că dacă se va întâmpla acest lucru, companiile se vor împărţi pur şi simplu în entităţi mai mici pentru a beneficia de subvenţii din nou.

„În mod ironic, Germania, care este cel mai mare contribuabil net şi doreşte de obicei ca Comisia Europeană să acorde o atenţie deosebită modului în care sunt cheltuiţi banii publici, spune acum nu la plafonarea plăţilor directe către fermele mari”, a declarat Cioloş uimit.

„Nici d-na Aigner, nici aliaţii săi de partid nu doresc o reformă serioasă pentru că aceasta ar afecta propria lor clientelă”, a afirmat Martin Häusling, membru al Partidului Verzilor din PE. „De aceea fac totul pentru a continua să sprijine agricultura orientată spre export, în care cantitatea şi dimensiunea sunt tot ceea ce contează. Nu recunosc că miliardele de euro în plăţi directe au fost mult timp inacceptabile pentru public”.

Confruntarea privind politica agricolă se va afla pe agendă la Bruxelles în următoarele săptămâni, şi nu pentru prima dată. Dar, spre deosebire de confruntări din trecut, de data aceasta nu va fi dominată exclusiv de Comisie şi de liderii statelor membre ale UE. PE va avea de asemenea un cuvânt de spus în modul în care sunt structurate miliarde din subvenţiile acordate fermierilor. Lupta este încă indecisă, deşi un lucru este clar: dacă lobby-ul agricol reuşeşte să blocheze reforma Cioloş, ar putea urma o dezbatere mult mai neplăcută, şi anume dacă se justifică sub forma actuală miliardele din subvenţii.

„Există de fapt doar două justificări acceptabile social pentru plăţile către agricultori”, spune expertul agricol Lutz Ribbe de la ”European Nature Heritage Fund”. Un argument, explică el, este că banii pot suplimenta venitul foarte mic al fermierilor, împiedicând astfel dispariţia stilului de viaţă agricol în Europa. Celălalt este că fermierii pot oferi un ajutor vital pentru mediu în schimbul sprijinului de la contribuabili.

Dacă serviciile pentru mediu la care face apel Cioloş nu se materializează, spune expertul agricol Ribbe, „nu va mai fi nicio justificare pentru plăţile directe, iar acestea vor trebui să fie eliminate!” Grupuri de mediu, cum ar fi ”Prietenii Pământului Germania”, precum şi Verzii, tind să fie de acord. „Trebuie să fie clar pentru fermieri că acceptarea socială a plăţilor directe depinde de ‘ecologizare’ ”, a declarat Bärbel Höhn, vicepreşedintele grupului parlamentar al Verzilor.

Acest lucru explică de ce comisarul Cioloş nu are deloc intenţia de a renunţa la luptă. El a vizitat Germania de mai multe ori anul trecut şi a vorbit cu fermieri germani, spune el. „Ei au criticat în mod repetat elemente care nici măcar nu sunt incluse în reformă”. Cioloş spune că a fost surprins de această „opoziţie aproape ideologică faţă de lucruri pe care oamenii nici măcar nu le-au înţeles”.

Comisarul european este deconcertat de obiectivul cancelarului german de a aduce problema la summitul UE de joi şi vineri. Dacă Merkel reuşeşte să reducă la jumătate zonele minime de mediu compensate pe terenurile agricole, spune Cioloş, aceasta va însemna că Germania nu face nimic. „Putem vorbi despre detalii, dar există anumite linii roşii, în ceea ce mă priveşte”, spune Cioloş. „Nu voi accepta o reformă fictivă”, subliniază el.

Comisarul este de neclintit în apărarea viziunii sale, dar şi alţi comisari de dinaintea lui au exprimat opinii similare. Ei au plecat, dar apărătorii status quo-ului sunt încă aici, concluzionează Der Spiegel.