De ce n-are laptele românesc grăsime

Un studiu al Comisiei Europene referitor la laptele livrat către procesatori în sistemul cotei, indică un nivel scăzut de grăsime în cantităţile provenite din România, comparativ cu media europeană. Potrivit datelor, cantitatea medie reală de grăsime din laptele provenit de la producătorii români şi livrat către procesatori este de 37,7 g/kg, faţă de 40,5 g/kg cât este media în UE. Sau 44 de g/kg cât este în Olanda-ţara cu cel mai gras lapte din Europa. Lapte cu un conţinut mic de grăsime produc şi bulgarii (37,05 g/kg), dar şi ungurii (37,02 g/kg).

O posibilă explicaţie

Producătorii autohtoni recunosc că laptele românesc este mai slab decât în ţările mari producătoare, dar nu cred în veridicitatea datelor publicate de Comisie Europeană, pe motiv că sunt furnizate de procesatori şi neverificate. „Nu cred că statistica reflectă realitatea în cazul nostru. În România, datele sunt furnizate de procesatori, în timp ce în Olanda, spre exemplu, cifrele provin de la Asociaţiile de producători. Pe de altă parte, CE obţine date de la INS, care nu verifică”, a declarat pentru ECONOMICA.NET Caraş Costel, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Vaci Holstein-Ro.

Bani în funcţie de grăsimea din lapte

Crescătorul de bovine mai explică faptul că în majoritatea contractelor dintre producători şi procesatori se stipulează o cantitate de grăsime a laptelui de 35 g/kg). „Plata se face după procentul de grăsime, astfel că la preţul standard (cel pentru 3,5 g n.red) se adaugă pentru fiecare linie de grăsime o bonificaţie”, spune Caraş, potrivit căruia măsurătorile se fac la fabrică şi nu la fermă. „Atunci când procesatorul ridică laptele de la fermă se măsoară să nu fie prea acid şi se face testul de antibiotic. Procentul de grăsime se măsoară în curtea procesatorului, iar producătorul nu prea poate contesta. E mult prea scump să plăteşti analize de laborator de fiecare dată când livrezi”, a mai explicat oficialul  Asociaţiei Crescătorilor de Vaci Holstein-Ro.

Românii vor mult, nu gras

Cantitatea mică de grăsime din laptele românesc, mai spune Caraş Costel, este practic şi o cerinţă a pieţei locale. În Franţa sau Olanda există o cerere mare pentru brânzeturi, astfel că pentru fermierii de acolo cea mai importantă este grăsimea din lapte. La noi, unde se fac mai mult iaurturi, importantă este cantitatea de lapte obţinută, nu grăsimea. Dacă vrei să scoţi 35 de litri de lapte pe zi nu poţi avea un lapte de 4,3-4,5%”, mai spune crescătorul,potrivit căruia animalele sunt furajate în funcţie de nevoile fermierului. 

Din datele CE, în România există în jur de 90.400 de mici producători de lapte (care vând procesatorilor în sistemul cotelor), care au livrat aproximativ 812.600 de tone de lapte, dintr-o cotă de 1,5 milioane de tone destinată procesatorilor. De asemenea, numărul producătorilor care fac livrări directe prin sistemul cotelor este de 244.600. Aceştia au vândut în mod direct 885.200 de tone de lapte, dintr-un total de 1,7 milioane de tone posibile. Şeptelul de bovine din România a ajuns la 2 milioane de capete.