De ce nu investesc românii la Bursă? Sunt prea săraci sau le e frică?
„Dacă privim la raportul investiţii bursiere / depozite bancare cred că este evident că bursa atrage prea puţine resurse financiare comparativ”, constată Alin Brendea, directorul societăţii de brokeraj Prime Transaction, la una dintre întrebările chestionarului ECONOMICA.NET.
Statisticile oficiale spun că în România există peste 150.000 de persoane care câştigă mai mult de 1.000 de euro lunar, „dar chiar şi în aceste condiţii există doar 4.000 de investitori activi la Bursa de Valori Bucuresti (BVB). Aşa că nu lipsa banilor reprezintă un impediment pentru ca românii să investească, ci lipsa unei educaţii financiare solide”, pune degetul pe rană Tadeusz Kuropatwinski, manager general XTB România.
Depozitele bancare ale populaţiei României însumează echivalentul a peste 211 de miliarde de lei, potrivit datelor celor mai recente ale Băncii Naţionale a României.
Investiţiile la bursă ale românilor abia dacă pot fi estimate la un miliard de lei.
Nici fondurile de investiţii în acţiuni, unde administrarea riscurilor cade în sarcina administratorilor profesionişti, nu au mai mult de 160 de miloioane de lei.
Dacă nu sunt săraci, înseamnă că românii nu investesc la bursă de frică?
Şi dacă nu?
„În general, tocmai cei săraci au un apetit de risc mai ridicat decât cei bogati,… dar, sigur, dacă nu ai resurse financiare nu poţi fi investitor”, a răspuns Alin Brendea.
Lipsa de educaţie financiară, mai exact „o reticenţă din cauze subiective” le împiedică să devină investitori şi pe „persoanele a căror situaţie materială le-ar recomanda un profil de risc mai avansat”, răspunde la întrebările din titlu Ovidiu Dumitrescu, directorul general adjunct al casei de brokeraj Tradeville.
„Cauza principală pentru care românii nu investesc la bursă este lipsa de educatie, dublată de lipsa consilierilor de investiţii profesionişti şi, mai ales, independenţi”.”, spune mult mai tranşant directorul unei mari firme de administrare a investiţiilor, care a preferat anonimatul.
A doua întrebare din chestionarul ECONOMICA.NET a fost:
Salariul mediu net pe economie este de 1.550 de lei. Cum ar putea investi la bursă sau în fonduri de investiţie o familie care are ca resurse doar două salarii medii pe economie?
Cu un asemenea buget, pare că românii nu pot economisi mai mult decât banii pentru două minivacanţe modeste la mare şi la munte şi / sau pentru darurile / petrecerile de Crăciun / Paşte, de asemenea departe de a fi fabuloase.
Totuşi, „o astfel de familie are o serie de variante de investire destul de interesante. De exemplu, cu echivalentul a circa 5 lei poate investi într-un portofoliu care este replica indicelui BET al Bursei de Valori Bucureşti”, face punctul Ovidiu Dumitrescu, dând exemplul fondului de investiţii de tip ETF, listat la rândul său la bursă.
De asemeni, alte fonduri de investiţii în acţiuni pot vinde câte un titlu la preţuri între 3, 6, 7, 12 sau 30 de lei / titlu. Se găsesc şi mai scumpe.
Cazul ETF -ului listat la bursă este remarcabil pentru că este „o investiţie în indicele principal al Bursei locale, care nu are resticţiile de sumă ale unui depozit bancar şi poate genera şi randamente atractive”, face punctul brokerul de la Tradeville, firma care administrează fondul.
Companiile din portofoliul indicelui BET aveau un randament mediu al dividendului de circa 6% (la 30 aprilie 2013). Indicele are un randament mediu anual al capitalului de peste 13% pentru ultimii 15 ani.
„Venitul mediu este un indicator relativ ( …). România are partea sa de economie „gri”, prin urmare venitul mediu nu este întodeauna cel mai bun indicator pentru condiţia materială a românilor”, aminteşte Tadeusz Kuropatwinski.
Ca să-şi vândă mai bine serviciilede intermediere, firma lui Kuropatwinski a creat XTB Academy, o platformă educaţională, unul din cele mai importante programe desfăşurate deXTB România.
La fel şi Alin Brendea crede că „există şi alt fel de venituri pe care mulţi cetăţeni le posedă”.
Altfel, investiţia la bursă nu este sport de masă, aşa cum, în majoritatea lor, cetăţenii oricărei economii sunt mai degrabă consumatori decât investitori”.
3. Prin urmare, care este cauza principală?
„Este o chestiune legată de educaţie şi nu de venituri”, spune polonezul de la XTB România, sucursala casei de brokeraj omonime din Polonia, specializată în intermedierea de instrumente derivate de tranzacţionare mai ales pe piaţa valutară externă.
Prin urmare: lipsa de educaţie, spun consultanţii ECONOMICA.NET, dar vina nu o poartă, neapărat, potenţialii investitori.
Într-o ţară ale cărei guverne nu au promovat privatizările prin bursă, ci prin negocieri directe, adeseori suspectate de jocuri şi interese subterane, este greu să se fi dezvoltat cultura financiară, pe care Tadeusz Kuropatwinski, managerul general XTB România, o vede „strâns legată” de investiţia la bursă.
Mai mult, neglijenţa (în cel mai bun caz) a autorităţilor a amplificat „o percepţie negativă, cel puţin la nivelul pshihicului colectiv”, cum o denumeşte Ovidiu Dumitrescu, de la Tradeville.
O astfel de percepţie, al cărei al doilea nume este neîncrederea, ar persista, „în ciuda progreselor deosebite şi a unui cadru strict de reglementare al brokerilor şi al administratorilor de fonduri”. Episodul de genul fraudei de proporţii de la FNI a fost urmat de cel al escrocheriei brokerului Sima.
Acestea „umbresc, în mod nemeritat, eforturile şi dedicarea deosebită a profesioniştilor din piaţa locală de capital”, spune brokerul dela Tradeville.
Alin Brendea, directorul Prime Transaction, crede, însă, că „principala cauză este lipsa unei oferte investiţionale atractive. Investitorii analizează bursa prin prisma raportului risc / randament, ca şi a altor caracteristici, asociate procesului de investire: uşurinţa şi confortul accesului la piaţă, fiscalitatea, serviciile profesionale, etc.
Se pare că tot acest mix nu este, cel puţin deocamdată, cu adevarat atractiv, el fiind „testat” de prea puţini investitori”, conchide Alin Brendea.
Totuşi, „chiar şi o creştere de 10 ori a resurselor fondurilor de acţiuni (acum cu active de 160 de milioane de lei, n.r.) ar fi suportată de piaţa locală.
Acesta a fost unul dintre răspunsurile la întrebarea:
4. Unii cred că ar fi o problemă dacă s-ar aglomera românii în fondurile de acţiuni. Că acestea nu ar avea în ce să plaseze în România. Care sunt alternativele?
„Este o ipoteză pur teoretică. Probabil cererea de acţiuni ar determina apariţia unei oferte mai mari, răspunde Alin Brendea, de la Prime Transaction.
Este vorba de vechiul cerc vicios. „Lichiditatea este scăzută pentru că majoritatea companiilor nu sunt interesate să fie listate la bursă, iar companiile nu vor să se listeze din cauza nivelului scăzut al lichidităţii”, explică Tadeusz Kuropatwinski, de la XTB România.
O creştere a investiţiilor în fondurile mutuale pe acţiuni ar determina „creşterea cererii din partea acestor fonduri şi ar putea creşte nivelul lichidităţii, ceea ce ar face listarea la bursă mult mai atractivă pentru companii, „spărgând” astfel acest cerc vicios”, rezolvă polonezul.
„Pentru toţi cei care simt că nu mai au suficient spaţiu pe piata din România, există modalităţi reglementate şi sigure de a investi pe întreg mapamondul”, aminteşte Ovidiu Dumitrescu, de la Tradeville.
Casa Tradeville a adus acţiunile multor nume sonore la BVB şi, ca şi XTB oferă tuturor celor interesaţi accesul la piaţa globală fie direct prin acţiuni, fie prin instrumente derivate.
O opinie cel puţin la fel de interesantă ca a colegilor săi o are Cristian Tudorescu, fost analist la o mare casă de brokeraj şi administrator de fond de investiţii, acum consultant de corporate finance şi directorul Explore Asset Management:
„Este o problemă de migrare a sumelor dinspre depozite (de redistribuire în interiorul pieţei financiare). Dacă s-ar rezolva, ar trebui să se dubleze / tripleze sumele plasate în bursă. Abia de nivelul acela în sus, să zicem că romanii nu îşi permit încă să investeasca în mod direct mai mult de… 3 miliarde de euro în acţiuni de pildă. Acum au cam un miliard. Free-float-ul bursei noastre e estimat cam la 3 – 3,5 mld euro iar retailul este sub 1/3 din total. De aici miliardul estimat“, spune Cristian Tudorescu.
Dincolo de sărăcie, neîncrederee sau educaţie financiară, „se pare că, decocamdată, românii au apetit mai ridicat pentru afacerile palpabile. Cea mai recentă cercetare Regus, care cuprinde peste 26.000 de persoane din conducerea superioară şi proprietari din peste 90 de ţări, confirmă că antreprenorii români, prompţi şi flexibili, au un spirit antreprenorial lipsit de rezerve. Chiar dacă unii dintre aceştia şi-au înfiinţat propria companie după ce şi-au pierdut locul de muncă, 80% dintre antreprenorii români au declarat că ar lua-o de la început, dacă ar avea această şansă“, spune Maria Antohi, de la departamentul de investiţii al SIF Moldova.