De ce pariază magnatul Warren Buffet zeci de miliarde de dolari, pe mâna giganților petrolului, într-o afacere cu un viitor nesigur. Tehnologia va fi folosită și în România
:format(jpg):quality(80)/https://www.economica.net/wp-content/uploads/2024/08/buffet_edited.jpg)
Și nu este vorba despre firimituri de pe masa magnatului. Chevron este una dintre cele mai mari participații din portofoliul Berkshire Hathaway – Buffet are investite aproape 19,1 miliarde de dolari în gigantul petrolier. Buffett a cumpărat mult în timpul declinului companiilor energetice din 2020.
Deși și-a redus ușor poziția în acest an, el rămâne un investitor puternic în Chevron, companie care nu crede că „combustibilii fosili sunt pe cale de dispariție”. Și care și-a crescut producția de petrol și gaze cu 12% și este implicată în proiecte majore în Golful Mexic și Israel.
Și asta nu e tot. Buffett a pus ochii și pe Occidental Petroleum. Participația sa? Aproape de 15,7 miliarde de dolari, după o campanie frenetică de cumpărare de acțiuni. El a declarat chiar că Occidental este una dintre puținele acțiuni pe care Berkshire ar lua în considerare să le dețină pe termen nelimitat. Sub conducerea directorului general Vicki Hollub, Occidental face mișcări mari, cum ar fi o afacere de 12 miliarde de dolari pentru a achiziționa Crownrock, un alt jucător în domeniul petrolului și gazelor.
Așadari, de ce investește Buffett tot în compainiile din domeniul combustibillor fosili atunci când restul lumii se uită în cealaltă direcție? Este vorba de fapt despre tehnologia de captare a carbonului (CCS). Și atât Chevron, cât și Occidental investesc masiv în acest domeniu. Hollub a sugerat chiar că, dacă captarea carbonului se dovedește a fi un succes, „nu există niciun motiv pentru a nu produce petrol și gaze pentru totdeauna”.
Buffett recunoaște riscul, afirmând că „fezabilitatea economică a acestei tehnici nu a fost încă dovedită”. Cu toate acestea, Buffett, supranumit “oracolul din Omaha” a mai făcut pariuri riscante și de multe ori acestea au dat roade. El pariază acum că investițiile Chevron și Occidental în captarea carbonului vor susține industria petrolului și a gazelor, chiar dacă lumea se îndreaptă către sursele regenerabile de energie.
Buffett nu se concentrează doar pe câștigurile pe termen scurt; el se uită la potențialul pe termen lung, în special cu tehnologia de captare a carbonului. Dacă va avea succes, aceasta ar putea transforma industria, făcând combustibilii fosili mai curați și mai sustenabili. Acesta este motivul pentru care este dispus să riște atât de mult. Buffett a mai văzut industrii care se schimbă și se poziționează pentru a fi din nou înaintea curbei.
Într-o lume în care mulți merg cu turma, Buffett face ceea ce știe să facă cel mai bine: merge împotriva curentului. Va da roade acest pariu? Doar timpul ne va spune. Dar, dacă ne uităm în trecut, „Oracolul din Omaha” ar putea fi din nou pe calea cea bună.
România trebuie să facă CCS
producătorii de petrol și gaze din România vor fi obligați ca, la nivelul anului 2030, să asigure în țară o capacitate de stocare care să asigure depozitarea subterană a 9 milioane de tone de CO2 pe an. Obligația rezidă din NZIA (Net-Zero Industry Act), un regulament european prin care României i se atribuie 9 din cele 50 de milioane de tone pe an, capacitate de stocare a carbonului la nivelul întregii Uniuni Europene, țintă care trebuie îndeplinită până în 2030.
Este a doua cea mai mare cotă din UE, după cea a Olandei.
Cât ar costa implementarea unei capacități de stocare a carbonului de 9 milioane de tone pe an? Nu este încă foarte clar, tehnologia CCUS fiind încă la început, dar unul dintre experții Federației Patronale de Petrol și Gaze (FPPG), a făcut, la solicitarea presei, un calcul grosier – doar asigurarea unei capacități de stocare de 9 milioane de tone an, timp de 20 de ani, ar costa cele două companii românești circa 4,5 miliarde de euro. Iar întregul lanț valoric – stocarea, transportul și depoziarea – ar costa circa 15 miliarde de euro. Deci adunat, 20 de miliarde de euro, grosier.
Citește și: