De ce sunt carburanţii scumpi în România – analiză News.ro

Legislaţia privind stocurile de urgenţă impune o barieră importantă la intrarea pe piaţă a unor noi jucători.

Legea 360/2013 privind constituirea şi menţinerea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere, în vigoare de la 24 decembrie 2013, prevede că „obligaţia constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă revine operatorilor economici care introduc pe piaţă cantităţi mai mari de 1.000 tone ţiţei şi/sau produse petroliere pe an”.

Aceeaşi lege prevede că „termenul de constituire a stocurilor de urgenţă este 31 decembrie şi obligaţia menţinerii acestora este de 365 de zile de la data constituirii. Finanţarea stocurilor de urgenţă constituite de operatorii economici (…) se realizează din sursele proprii ale acestora”.

Legea 360/2013 transpune, în legislaţia românească, o directivă europeană, Directiva 2006/67/CE a Consiliului din 26 iulie 2006, care prevede că stocurile minime se folosesc în cazul apariţiei unei disfuncţionalităţi majore în aprovizionarea pieţei naţionale cu ţiţei sau cu produse petroliere.

Nivelul stocurilor minime este calculat în funcţie de consum sau de importuri. „Nivelul stocurilor minime corespunde cel puţin mediei zilnice a importurilor nete pe 90 de zile sau mediei zilnice a consumului intern pe 61 de zile, oricare dintre cele două cantităţi este mai mare”, prevede Legea 360/2013.

Totuşi, Directiva 2006/67/CE a Consiliului din 26 iulie 2006, privind obligaţia statelor membre de a menţine stocuri minime de ţiţei şi/sau produse petroliere, prevede că: „Este necesar ca modalităţile de organizare a stocurilor petroliere să nu aducă atingere bunei funcţionări a pieţei interne”.

De asemenea, acelaşi act normativ european prevede că „este de dorit, pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne, să se promoveze folosirea acordurilor între state membre privind nivelul minim al stocurilor cu scopul de a promova utilizarea posibilităţilor de stocare existente în alte state membre”.

România permite companiilor din piaţă să aplice această măsură prevăzută de legislaţia europeană, în condiţiile în care legea românească de transpunere a directivei prevede folosirea de stocuri din alte state membre.

Astfel, companiile din România pot delega obligaţiile de stocare „altor operatori economici, care dispun de capacitate de stocare disponibilă în afara teritoriului României sau în contul căruia sunt menţinute stocuri pe teritoriul Comunităţii, cu condiţia ca o astfel de delegare să fi fost autorizată în prealabil atât de către autoritatea competentă (Ministerul Energiei, n.r.), cât şi de către toate statele membre pe ale căror teritorii vor fi păstrate stocurile”, prevede legea 360/2013.

Astfel, începând din 2014, an în care statul a renunţat să mai constiuie stocuri proprii de urgenţă, din motive bugetare, şi a lăsat realizarea stocurilor exclusiv în seama companiilor private de pe piaţă, tot mai multe companii au solicitat dreptul de delegare pentru realizarea de stocuri în alte state din UE, în condiţiile în care România nu dispune de suficiente spaţii de stocare a produselor petroliere.

Ministerul Energiei, într-un document din octombrie 2015, a precizat că, în primele aproape 10 luni din 2015, a aprobat cereri de delegare a obligaţiei de stocare pentru o cantitate foarte mică, de doar 33.173 tone de ţiţei şi produse petroliere, echivalent cu 2,7% din stocurile de urgenţă totale din 2015, de 1,2 milioane tone.

Ministerul a propus chiar Guvernului impunerea unui plafon de 20% în 2016 şi de 30% în 2017 pentru procentul de stocuri care poate fi delegat., în condiţiile în care, în 2015, au existat companii care au cerut delegarea a 100% din stocurile de urgenţă.

Datele oficiale arată că reducerea costurilor de stocare prin folosirea depozitelor din alte state membre ale UE este un instrument puţin folosit în România, ceea ce reduce posibilitatea intrării pe piaţa carburanţilor a unor jucători mari şi cu preţuri mici, precum marii retaileri vest-europeni, prezenţi în România doar cu hipermarketuri şi supermarketuri, nu şi cu benzinării.

În prezent, doar Carrefour are o singură staţie de benzină, la Carrefour Militari, deschisă în 2003.

Însă obligaţia de stocare s-a dovedit de la an la an o povară pe care tot mai puţine companii au putut-o realiza. În 2014, 12 companii au avut obligaţia să constituie stocuri de urgenţă totale, potrivit Hotărârii de Guvern 478/2014.

Astfel, companiile OMV Petrom, Rompetrol Rafinare, Petrotel Lukoil, Oscar Downstream, Mol România, Socar Petroleum, Unicom Holding, Mayaro Carb, Master Chem Oil, Air BP Sales România, Air Toal România şi Oil Mig au avut obligaţia de a constutui stocuri totale de urgenţă de 1,36 milioane tone, din care 976.466 de ţiţei şi restul de produse petroliere (benzină, motorină, kerosen şi păcură).

În 2015, potrivit HG 662/2015, numărul companiilor obligate să realizeze stocuri de urgenţă a scăzut la opt (OMV Petrom, Rompetrol Rafinare, Petrotel Lukoil, Oscar Downstream, Mol România, Socar Petroleum, Mayaro Carb şi Air BP Sales România), cu stocuri totale de 1,2 milioane tone.

În 2016, potrivit HG 565/2016, numărul de companii cu obligaţia de a realiza stocuri de urgenţă a scăzut încă o dată, la şase (OMV Petrom, Rompetrol Rafinare, Petrotel Lukoil, Oscar Downstream, Mol România şi Air BP Sales România), cu stocuri totale de 1,24 milioane tone.

Reducerea numărului de companii de talie mare, care comercializează cantităţi mai mari de 1.000 tone de produse petroliere pe an şi sunt obligate să constituie stocuri de urgenţă, înseamnă o reducere a concurenţei, cu efect asupra preţurilor.

O situaţia luată în calcul şi de Consiliul Concurenţei, care a declanşat o investigaţie sectorială pe piaţa carburanţilor, după ce preţurile fără taxe la carburanţi au depăşit uşor media Uniunii Europene, pentru a vedea cum s-au format preţurile, dar şi cum s-a transpus directiva europeană privind stocurile obligatorii de carburanţi, a declarat luni preşedintele instituţiei, Bogdan Chiriţoiu.

„Pot să existe explicaţii pentru aceste comportamente, pentru aceste evoluţii, pot fi schimbări în legislaţie sau pot fi alte explicaţii. Dar ne vom uita cu siguranţă şi la modificări de legislaţie care ar putea să explice această evoluţie şi dacă sunt cumva erori pe care le-am făcut noi sau alte autorităţi ale statului, dar acestea pot fi corectate”, a spus Chiriţoiu.

Investigaţia ar putea dura un an, potrivit instituţiei.

Între timp, pe pieţele în care statul nu a apucat să introducă bariere administrative, retailerii şi alţi jucători sunt mult mai activi şi anunţă o competiţie acerbă în următorii ani, cu efecte beneficie asupra consumatorilor.

Kaufland a lansat anul trecut prima reţea naţională de staţii de încărcare pentru automobile electrice, deşi numărul acestora este încă infim în România, iar alţi jucători, precum Mol sau Tinmar, au anunţat proiecte similare.

ORDINUL ANAF CARE ERA SĂ REDUCĂ ŞI MAI MULT CONCURENŢA ÎNTRE BENZINARI

Preşedintele ANAF a semnat, în 17 iunie 2016, ordinul nr. 1.849 prin care a fost cât pe ce să-i lase aproape fără concurenţă pe cei mai mari jucători de pe piaţă.

Ordinul îi obliga pe toţi jucătorii de pe piaţă „să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate sau folosinţă – contract de locaţiune, contract de comodat sau cu orice titlu legal”, obligaţie care trebuia îndeplinită în 90 de zile, adică de la 24 septembrie 2016. 

Astfel, jucătorii nu mai erau obligaţi doar să realizeze stocurile de urgenţă, ci să aibă şi depozitele pentru deţinerea stocurilor, obligaţie pe care doar cei mai mari jucători de pe piaţă o puteau îndeplini.

Efectul: circa 2.000 de firme riscau falimentul.

„Dacă prevederile Ordinului 1.849 din 17 iunie 2016 ar fi intrat in vigoare, ar fi afectat peste 2.000 de societăţi comerciale din România, care, “dacă nu deţin un depozit angro autorizat prin Ordinul 1.849/2016 după 24 septembrie 2016″, ar fi fost obligate de prevederile legale să nu mai comercializeze produse energetice, respectiv să îşi falimenteze companiile”, a comentat pentru News.ro reprezentantul unui jucător din piaţă, sub protecţia anonimatului. 

Ordinul ANAF ar fi avantajat marii jucători, în detrimentul micilor companii de pe piaţa produselor petroliere, afirmă cei implicaţi.

„Măsurile impuse prin Ordinul 1.849/2016  erau anticoncurenţiale şi restrictive şi ar fi avantajat şi ar fi permis marilor producători şi importatori să domine piaţa, putând duce la distrugerea concurenţei, diversităţii şi competitivităţii care echilibrează, în fapt, piaţa en gros de produse petroliere, o piaţă care trebuie să rămână competitivă şi concurenţială”, a mai spus rsursa menţionată.

Din fericire pentru micii jucători, ordinul 1.849/2016 nu a intrat niciodată în vigoare, pentru că a fost modificat substanţial prin Ordinul 2.329 din 5 august 2016, care a anulat prevederile nocive concurenţei.

Ordiinul a fost modificat după ce jucătorii din piaţă au asaltat cu plângeri atât ANAF, cât şi Consiliul Concurenţei.

Instituţia antimonopol chiar a recunoscut, într-un răspuns oficial transmis unui jucător din piaţă în 18 august 2016, adică la două zilei după intrarea în vigoare a noului ordin al ANAF, că ordinul 1.849/2016 ar fi restricţionat competiţia. 

„La data de 16.08.2016, prevederile Ordinului menţionat anterior au fost modificate prin intrarea în vigoare a Ordinului nr. 2.329/05.08.2016 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. (…) În conformitate cu prevederile noului Ordin, comercializarea carburanţilor în sistem angro este posibilă în continuare prin obţinerea atestatului de înregistrare pentru distribuţie şi comercializare în sistem angro de produse energetice fără depozitare. Ca urmare a modificărilor aduse prin noul Ordin, a fost eliminată posibilitatea apariţiei efectelor negative asupra activităţii unor întreprinderi in domeniul distribuţiei angro de carburanţi”, arată răspunsul Consiliului Concurenţei, semnat de preşedintele Bogdan Chiriţoiu.

Într-un raport publicat în 2016, Consiliul Concurenţei a propus creşterea ofertei pe piaţa carburanţilor, de exemplu prin intrarea pe piaţă a marilor lanţuri de hipermarketuri sau supermarketuri prezente în România.

De asemenea, autoritatea antimonopol consideră că ar trebui redusă şi perioada de autorizare a construcţiei de noi benzinării, fapt ce ar creşte presiunea concurenţială asupra companiilor din sector.

Altă soluţie propusă a fost eliminarea barierelor la intrarea pe piaţa carburanţilor, adică exact a acelor măsuri precum cea pe care ANAF a încercat să o introducă prin Ordinul 1.849/2016.