De la mii de hectare la zero: 2016 este primul an în care România nu a produs plante modificate genetic

Pentru prima data de la aderarea României la Uniunea Europeană, suprafaţa cultivată cu plante modificate genetic pe plan local a ajuns zero, arată un raport realizat pe Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite ale Americii (USDA). Singura plantă modificată genetic permisă de Comisia Europeană, porumbul MON 810 rezistent la insecte lepidoptere, a fost introdusă în culturi tot mai puţin până anul trecut când mai era prezentă pe numai 2,5 hectare la Staţiunea de Cercetare  Dezvoltare Agricolă Secuieni din judeţul Neamţ. Acum, MON 810 produs de compania americană Monsanto a dispărut din câmp, deşi România se află printre statele care nu au interzis producţia de plante modificate genetic pe teritoriul lor. Într-o situaţie similară se mai află patru state (Irlanda, Suedia, Finlanda, Estonia) şi două regiuni (Flandra din Belgia şi Anglia din Regatul Unit al Marii Britanii), ţări care permit cultivarea organismelor modificate genetic, dar nu au astfel de suprafeţe din motive precum condiţiile climatice nepotrivite, ameninţarea cu proteste sau diverse poedici administrative. 

Fermierii, descurajaţi de birocraţie să cultive OMG-uri.

„În România se cultiva porumb modificat genetic, dar regulile foarte complexe privind trasabilitatea produsului i-a descurajat pe fermieri. Producătorii de furaje şi crescătorii de animale preferă să nu fie nevoiţi să separe fâneţurile sau animalele în depozite sau grajduri (aşa cum prevede legislaţia în cazul mixului de OMG-uri cu produse obişnuite) şi nici să depună o mulţime de acte necesare în cazul utilizăţii seminţelor de porumb modificat genetic. În plus, seminţele disponibile agricultorilor de porumb MON810, aprobat pentru utilizare în UE în 1998, este deja un soi vechi,  în unele cazuri, soiuri noi oferi randamente mai bune”, se arată în raportul USDA.

Cu toate acestea, potrivit raportului USDA, România, alături de alte zece state membre (Belgia, Cehia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Olanda, Polonia, Spania, Suedia şi UK) au efectuat anul acesta teste cu plante modificate genetic  în câmp deschis. Plantele testate includ merele, orzul, porumbul, bumbacul, inul, mazărea, prunul, plopul, cartoful, sfecla de zahăr, tutunul, roșiile și grâul.

Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, în 2007, fermierii români au cultivat cu porumb modificat genetic 332,5 de hectare după care suprafaţa a crescut brusc la peste 6.100 de hectare în 2008 când 58 de cultivatori l-au introdus în cultură. 2008 a fost însă singurul an de „boom” pentru porumbul MON 810 în România pentru că ulterior suprafeţele au scăzut simţitor an de an. Astfel, în 2014 suprafaţa cultivată cu OMG-uri în ţara noastră era de numai 770 de hectare, iar în 2015 scăderea a fost de până la 2,5 hectare.

De altfel, mai multe organizaţii ale fermierilor, printre care LAPAR şi Pro Agro sunt pentru cultivarea organisme modificate genetic. „România ar trebui să cultive organisme modificate genetic (OMG), în condiţiile în care le importă, iar acest tip de culturi se găseşte în toate produsele aflate în consum”, declara la începutul acestui an preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Laurenţiu Baciu, într-o conferinţă de specialitate.

În UE producţia de porumb MG creşte. Patru state profită pentru a lua cotă de piaţă

În ciuda faptului că unele state precum România au renunţat cu totul la porumbul MG ori şi-au redus suprafeţele, producţia totală la nivelul UE a crescut urmare a extinderii terenurilor cultivate cu 16%, până la peste 136.300 de hectare. Aceasta după o diminuare a suprafeţelor cultivate cu 18% în perioada 2014-2015. Producţia de porumb MG a fost astfel concentrată în mâna a patru state membre – Spania, Portugalia, Cehia şi Slovacia. Dintre acestea, Spania, care produce 95% din porumbul modificat genetic al UE, a plusat cel mai mult la suprafaţă, ajungând să cultive cu plante modificate genetic 35% din suprafaţa însămânţată cu porumb. Aceasta şi pentru că producătorii de furaje spanioli folosesc aceleaşi linii de producţie pentru porumbul MG şi porumbul nemodificat, bazându-se pe ideea că toate furajele comercializate în UE conține soia MG ca o sursă de proteine, și, în consecință, sunt implicit etichetate cu „conține produse MG.”

Portugalia are 7.000 de hectare cultivate cu MON 810, Slovacia 112 de hectare şi Cehia 75 de hectare. Porumbul produs în UE este utilizat pe plan local ca hrană pentru animale și pentru producerea de biogaz.

Problema cu OMG-urile. În lipsa producţiei, România le consumă din import

Cum aderarea la UE a necesitat renunţarea la producţia de soia modificată genetic, România, ca şi celelate state membre, s-a transformat în importator de astfel de produse, principalul furnizor fiind SUA. Spre exemplu, UE importă anual 7 milioane de tone de porumb pe an, adică aproximativ 10% din cât consumă. Din cantitatea importată, sub 25% sunt plante modificate genetic.

În ceea ce priveşte situaţia din România, interdicţia de a mai produce soia modificată genetic (ocupa 70% din totalul suprafeţei cultivate cu soia) a generat, numai în 2008, o creştere a deficitului balanţei comerciale cu 117,3 milioane de euro prin creşterea importurilor suplimentare de şroturi de soia, boabe şi ulei de soia.

În ceea ce priveşte utilizarea porumbului MON 810, o cercetare a MInisterului Agriculturii arată că aplicarea acestor tehnologii a permis obţinerea unor producţii mai mari decât producţiile obşinuite în sistemul convenţional cu 9,8% în anul 2008 şi cu 15% în 2009. Profiturile fermierilor au fost şi ele cu 9 până la 263% mai mari în 2008 şi cu 11-418% mai mari în 2009.