În plus, de Ziua internaţională a femeii se abordează din nou ideea potrivit căreia este ‘trist că ne trebuie o zi ca să ne aducem aminte să sărbătorim femeia, când ar trebui să o facem în fiecare zi din an’, se observă cu amuzament că Google a dedicat doodle-ul de sâmbătă felicitării femeilor, şi se discută serios şi aprig situaţia femeilor pe piaţa forţei de muncă sau a victimelor violenţei domestice. În plus, vocile cele mai combative aduc de asemenea în dezbatere repercusiunile controversatei reforme a legii avortului, acesta fiind considerat de feministe ca un drept al femeii şi o reuşită a progresului social.
În linii generale, să fii femeie activă pe piaţa forţei de muncă în Spania înseamnă, fie să munceşti gratis aproape 60 de zile pe an, fie să câştigi mai puţin cu peste 16% decât un bărbat în acelaşi post şi cu aceeaşi experienţă de lucru. Trebuie să munceşti mai mult, mai aprig, să demonstrezi mai bine şi pe perioade mai lungi de timp că eşti capabilă, ca să ajungi la aceleaşi rezultate profesionale ca un bărbat, să ocupi aceleaşi posturi sau aceleaşi funcţii. Dacă nu, o femeie în Spania poate decide să fie întreprinzătoare, pe cont propriu. Toate astea, ocupându-se în acelaşi timp de familie, copii şi gospodărie.
Guvernul conservator de la Madrid (Partidul Popular) a adoptat cu doar o zi înainte, în şedinţa de vineri, Planul pentru egalitatea de şanse pentru perioada 2014-2016, dotat cu peste 3 miliarde de euro. Acesta are drept obiective reducerea diferenţelor salariale dintre bărbaţi şi femei, sprijinirea împăcării vieţii de familie cu cea profesională şi cuprinde măsuri concrete pentru raţionalizarea orarelor de lucru. 70% din acest buget va fi destinat măsurilor pe piaţa forţei de muncă, cu flexibilizarea turelor pentru părinţi şi chiar crearea unei ‘burse de ore’, care le va permite funcţionarilor din administraţia publică să se bucure de o mai mare flexibilitate a orelor de lucru în anumite perioade ale anului, dacă intervin chestiuni legate de familie şi copii. Pe de altă parte, acelaşi plan urmăreşte şi susţinerea iniţiativelor de afaceri ale femeilor, cu sprijin tehnic şi acces mai uşor pentru acestea la linii de creditare şi finanţare, în special în sectoare legate de noile tehnologii.
Planul cuprinde şi un capitol legat de lupta împotriva violenţei faţă de femei. ‘Pentru multe femei, un loc de muncă se constituie într-o ieşire dintr-o situaţie de rele tratamente’, a explicat ministrul spaniol al sănătăţii, Ana Mato, noile măsuri financiare de sprijin pentru victimele violenţei domestice. Printre acestea se numără asigurarea unui număr minim de femei în cadrul forţelor de siguranţă ale statului, coordonarea diferitelor servicii care se ocupă de protecţia victimelor violenţei domestice, şi uşurarea accesului acestora la locuri de muncă printr-o reţea de companii special creată în acest scop.
În plus, pentru că, spune el, ‘suntem conştienţi că nu vom atinge egalitatea reală dacă nu luăm măsuri încă din perioada de educaţie’, ministrul Mato susţine că planul include chiar măsuri care să ducă la campanii prin care tinerii să fie îndemnaţi să-şi aleagă studiile şi meseriile în funcţie de exact ceea ce pot şi îşi doresc – şi nu bazându-se pe ‘rolurile în funcţie de gen’ cu care sunt învăţaţi şi pe care societatea le sprijină, legat de ce poate şi trebuie să facă o femeie, respectiv un bărbat.
În Spania, este o certitudine că femeile câştigă mai puţin decât bărbaţii în aceleaşi posturi, iar această breşă a salariilor sporeşte odată cu nivelul de formare: femeile cu diplome universitare şi titluri de doctori în ştiinţe câştigă salarii anuale cu 16,8% mai mici decât bărbaţii, la acelaşi nivel de educaţie. La nivelul factorilor de decizie, prezenţa femeilor în consiliile de administraţie ale companiilor se extinde foarte încet: 11,5% dintre consilierii din companiile spaniole listate la bursă sunt femei. Din acest punct de vedere, specialiştii avertizează că paritatea pe piaţa forţei de muncă nu va fi observă până în 2032 – dacă nu apar regrese pe parcurs.