‘În ultimii 17 ani, în România, convergenţa în termenii PIB pe locuitor (PPS) a cumulat 33 puncte procentuale (de la 26% din media UE în anul 2000 la 59% din media UE în anul 2016), fiind a doua cea mai ridicată dintre fostele state comuniste după Lituania (+38 pp). Raportul dintre venitul naţional brut, care reprezintă valoarea adaugată obţinută de români în ţară şi străinătate, şi PIB, care exprimă valoarea adăugată brută obţinută în ţară de români şi străini, a scăzut cu 1,8 puncte procentuale (pp), de la 99,3% în anul 2000, la 97,5% în anul 2016’, se arată în document.
Potrivit acestuia, evoluţia este similară cu cea a Lituaniei (-1,7 pp) şi Poloniei (-2,6 pp), dar mai slabă decât a Ungariei (+2,8 pp).
‘Totuşi, progresul consistent înregistrat pe linia volumului activităţii economice a fost caracterizat de un grad relativ modest de incluziune. Convergenţa reală s-a reflectat doar marginal în creşterea numărului de angajaţi şi parţial în câştiguri de putere de cumpărare a acestora. Numărul salariaţilor a crescut, între anul 2000 şi anul 2016, cu numai 2,2% (+100 mii persoane), de la 4,6 milioane persoane la 4,7 milioane persoane. Puterea de cumpărare a salariaţilor a sporit cu 20 pp (de la 22% în anul 2000 la 42% în anul 2016), faţă de cele peste 30 pp adiţionale în termenii volumului de activitate, în condiţiile în care remunerarea forţei de muncă a crescut de la 9% din media UE în anul 2000 la 22% din media UE în anul 2016 (+13 p.p.), iar nivelul preţurilor evoluat de la 40% din media UE în anul 2000 la 52% din media UE în anul 2016 (+12 p.p.)’, menţionează sursa citată.
În ceea ce priveşte evoluţia puterii de cumpărare a salariaţilor, din perspectivă regională, a fost relativ similară.