Decizie definitivă a unei instanţe. Creditele în franci nu pot fi convertite la cursul istoric
Un client al Volksbank din Slobozia, judeţul Ialomiţa, a obţinut în instanţă eliminarea comisionului de risc din contractul său dar a ” beneficiat” şi de prima decizie definitivă care respinge posibilitatea convertirii unui împrumut din franci elveţieni în lei la cursul din momentul acordării. Potrivit publicaţiei www.bankingnews.ro, decizia pronunţată iniţial de Tribunalul Ialomiţa a fost confirmată, în noiembrie anul trecut, şi de Curtea de Apel Bucureşti.
„În ceea ce priveşte capătul de cerere privind contestarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar şi denominarea în moneda naţională a plăţilor cu consecinţă îngheţării cursului de schimb CHF – RON la momentul semnării convenţiei, tribunalul l-a apreciat că nefondat pentru următoarele considerente: În speţă suntem în situaţia unui împrumut în franci elveţieni, împrumutatul primind o suma în această valută şi fiind obligat să o restituie în aceeaşi valută. Contractul de credit valutar conţine aşadar un element de risc valutar, însă această nu îl transformă automat într-un contract abuziv. Dimpotrivă, semnificativ este faptul că atât Codul Civil din 1864 (art. 1578) cât şi Codul civil (art. 2164), consacră în materia împrumutului principiul nominalismului, potrivit căruia împrumutatul trecuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variaţia acesteia. Prin urmare, principiul nominalismului este tradiţional în contractele de împrumut. În realitate, în cazul creditelor acordate în valută, mai adaugă tribunalul, nu suntem în prezenţa niciunei clauze abuzive, pentru nu banca a instituit printr-o clauză în contract regulă nominalismului, ci însuşi legiuitorul. Nu se poate abdica de la acest principiu, deoarece teoria clauzelor abuzive nu înseamnă negarea unor principii sau a unei reguli tradiţionale de funcţionare ale unor instituţii juridice. Chiar dacă în contractul de credit sau în graficul de rambursare figurează o asemenea clauză de risc valutar, această nu este altceva decât reproducerea, preluarea principiului nominalismului consacrat în lege. De altfel, s-a amintit că şi Curtea Europeană de Justiţie s-a pronunţat în sensul că nu intră sub incidenţa evaluării caracterului abuziv decât contractele încheiate cu consumatorii, iar nu şi dispoziţiile legale. Astfel prin hotărârea Curţii Europene de Justiţie din 30 aprilie 2014, pronunţată în procedura C280/1, Barclays Bank contra Sară Sannchez Garcia, Alejandro Chacon Barrera, Curtea a reţinut că: „Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii şi principiile dreptului Uniunii referitoare la protecţia consumatorilor şi la echilibrul contractual, trebuie interpretate în sensul că sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege şi norme administrative ale unui stat membru, precum cele în discuţie în litigiul principal, în lipsa unei clauze contractuale de modificare a conţinutului sau a domeniului de aplicare al acestora”.”, se arată în motivarea judecătorilor de la Tribunalul Ialomiţa pentru Dosarul 948/98/2014.
În plus, Curtea de Apel a mai arătat că pregătirea profesională a clientului, aceea de economist, i-ar fi permis să înţeleagă riscurile la care se supune când a contractat împrumutul, inclusiv riscul valutar.