Reacţia Israelului după ce Spania, Norvegia şi Irlanda au recunoscut oficial statul Palestina

Ce spune Israel

Israelul şi-a rechemat ambasadorii din Spania, Norvegia şi Irlanda, după ce aceste ţări au recunoscut oficial marţi Palestina ca stat, informează TPS citat de Agerpres.

De asemenea, a ordonat consulatului spaniol din Ierusalim să înceteze să mai ofere servicii consulare rezidenţilor Autorităţii Palestiniene.

Guvernele Spaniei, Irlandei şi Norvegiei au oficializat marţi recunoaşterea Palestinei ca stat, o decizie diplomatică comună pe care Israelul a considerat-o echivalentă cu o complicitate la incitarea genocidului evreiesc.

Madrid, Dublin şi Oslo au declarat că au încercat să accelereze eforturile pentru a asigura o încetare a focului în războiul dintre Israel şi Hamas în Gaza. Cele trei ţări spun că speră că decizia lor va determina şi alte ţări din Uniunea Europeană să le urmeze exemplul.

„Este singura modalitate de a avansa spre ceea ce toată lumea recunoaşte ca fiind singura soluţie posibilă pentru a ajunge la un viitor paşnic, acela al unui stat palestinian care să trăiască alături de statul israelian în pace şi securitate”, a declarat premierul spaniol Pedro Sanchez într-un discurs televizat, citat de Reuters.

Spania a recunoscut un stat palestinian unificat, incluzând Fâşia Gaza şi Cisiordania, sub autoritatea Autorităţii Naţionale Palestiniene, cu Ierusalimul de Est drept capitală, a spus el. Sanchez a declarat că Madridul nu va recunoaşte nicio modificare a graniţelor de dinainte de 1967, cu excepţia cazului în care ambele părţi sunt de acord.

Acest demers înseamnă că 146 din cele 193 de state membre ale Naţiunilor Unite recunosc acum un stat palestinian, a declarat marţi ministrul spaniol de externe Jose Manuel Albares.
Autoritatea Palestiniană, care exercită o autonomie limitată în Cisiordania sub ocupaţie militară israeliană, a salutat decizia.

Ministrul israelian de externe, Israel Katz, l-a acuzat marţi pe premierul spaniol Pedro Sanchez că este complice la incitarea la uciderea poporului evreu şi la crime de război, într-un mesaj pe reţeaua de socializare X, la scurt timp după ce recunoaşterea anunţată săptămâna trecută de cele trei guverne europene a fost oficializată.

Analist israelian: Recunoaşterea Palestinei ca stat de Spania, Norvegia şi Irlanda, ”simbolică, fără efect pe teren” (TPS)

Spania, Norvegia şi Irlanda au extins marţi recunoaşterea oficială a Palestinei ca stat, într-un demers pe care un analist a descris-o drept „simbolică” şi care nu are „niciun efect pe teren”, relatează agenţia israeliană de presă TPS citată de Agerpres.

Guvernul spaniol a aprobat în mod oficial recunoaşterea, în timp ce ministrul norvegian de externe Espen Barth Eide a înmânat documentele diplomatice premierului Autorităţii Palestiniene, Mohammad Mustafa, la Bruxelles. Iar la Dublin, un steag palestinian a fost arborat alături de un steag ucrainean în faţa clădirii parlamentului irlandez, Leinster House.

Ca răspuns, Israelul şi-a rechemat ambasadorii din aceste ţări şi a ordonat consulatului spaniol din Ierusalim să înceteze să mai ofere servicii consulare rezidenţilor Autorităţii Palestiniene.

Însă un analist a declarat pentru The Press of Service of Israel că peste 140 de ţări recunosc deja un stat palestinian, fără ca acest lucru să aibă vreun impact practic asupra conflictului din Orientul Mijlociu.

„Nu cred că are vreo semnificaţie. Multe ţări recunosc deja un stat palestinian, ţări precum fostele republici din Europa de Est, cum ar fi Polonia şi Republica Cehă, sunt prietenoase cu Israelul şi l-au recunoscut cu ani în urmă. Aşa că nu este mare lucru”, a declarat profesorul Eyal Zisser pentru TPS-IL.

Zisser este prorector al Universităţii din Tel Aviv şi deţine o catedră de istorie contemporană a Orientului Mijlociu.

„Este în mare parte simbolică şi nu are niciun efect pe teren”, a spus el despre această recunoaştere. „Este din cauza conflictului din Gaza. Ei trebuie să arate că fac ceva. Nu pot impune o încetare a focului şi nu pot pune capăt războiului, dar există o presiune publică în aceste ţări”, explicând momentul în care au fost făcute aceste anunţuri.

Oficialii israelieni susţin că recunoaşterea statutului de stat palestinian în timp ce Hamas îi ţine ostatici pe israelieni în Gaza recompensează teroarea. Dar Zisser a declarat că recunoaşterea de către Madrid, Oslo şi Dublin nu are o semnificaţie suficientă pentru a fi o preocupare reală.

„Indirect, se poate spune că îi sprijină pe palestinieni, dar nu o văd ca pe o recompensă pentru teroare. Nu tot ceea ce spune cineva despre problema palestiniană este automat în sprijinul Hamas. Dar aşa vede guvernul”, a precizat Zisser.

El a descris rechemarea ambasadorilor de către Israel şi restricţiile impuse serviciilor consulare spaniole ca fiind un răspuns la fel de „simbolic”.

„Întotdeauna există suişuri şi coborâşuri”, a declarat Zisser pentru TPS-IL. „Nu o iau prea în serios”.

Cel puţin 1.200 de persoane au fost ucise, iar 252 de israelieni şi străini au fost luaţi ostatici în atacurile Hamas asupra comunităţilor israeliene din apropierea graniţei cu Gaza la 7 octombrie 2023. Dintre cei 125 de ostatici rămaşi, se crede că 39 au murit.

Norvegia a recunoscut oficial statul Palestina

Norvegia a recunoscut oficial marţi Palestina ca stat, a anunţat guvernul într-un comunicat de presă, un demers coordonat cu Spania şi Irlanda, scrie Agerpres.

„De mai bine de 30 de ani, Norvegia a fost unul dintre cei mai puternici susţinători ai unui stat palestinian. Ziua de astăzi, când Norvegia recunoaşte oficial Palestina ca stat, reprezintă o piatră de hotar în relaţia dintre Norvegia şi Palestina”, a declarat Eide într-un comunicat publicat marţi de Ministerul Afacerilor Externe.

Eide a subliniat că recunoaşterea a fost o expresie clară a sprijinului pentru forţele moderate în rândul israelienilor şi palestinienilor şi a declarat că este încrezător că guvernul palestinian va pune bazele unui guvern atât în Cisiordania, cât şi în Fâşia Gaza, în urma unei încetări a focului în războiul care face ravagii din 7 octombrie 2023.

„Este regretabil că guvernul israelian nu dă semne de implicare constructivă. Comunitatea internaţională trebuie să îşi sporească sprijinul politic şi economic pentru Palestina şi să continue eforturile pentru o soluţie cu două state”, a declarat el.

Irlanda Irlanda a recunoscut oficial marţi statul Palestina

Irlanda a recunoscut oficial marţi statul Palestina, a anunţat guvernul într-un comunicat, un demers coordonat cu Spania şi Norvegia, transmit agenţiile internaţionale de presă citate de Agerpres.

Guvernul de la Dublin a aprobat recunoaşterea statului palestinian în cadrul unei reuniuni marţi dimineaţă, se arată într-un comunicat.

„Guvernul recunoaşte Palestina ca stat suveran şi independent şi a fost de acord să stabilească relaţii diplomatice depline între Dublin şi Ramallah”. „Un ambasador al Irlandei în statul Palestina va fi numit împreună cu o ambasadă completă a Irlandei la Ramallah”, se arată în comunicat, citat de Reuters.

Prim-ministrul irlandez Simon Harris a declarat că această decizie a Irlandei are ca scop menţinerea speranţei pentru pace. „Este vorba despre credinţa că soluţia cu două state este singura cale pentru ca Israelul şi Palestina să trăiască alături în pace şi securitate”, a declarat acesta în comunicat.

„Îi solicit din nou prim-ministrului israelian Netanyahu să asculte lumea şi să pună capăt catastrofei umanitare la care asistăm în Gaza”, a adăugat el.

Spania a recunoscut statul palestinian

Guvernul spaniol a adoptat marţi, în cadrul unei reuniuni a Consiliului de Miniştri, un decret prin care recunoaşte oficial statul Palestina, a anunţat purtătoarea de cuvânt a guvernului condus de Pedro Sanchez – transmite France Presse. Şi Irlanda a recunoscut statul palestinian, a anunţat Guvernul de la Dublin

Această recunoaştere este „o necesitate” pentru „realizarea păcii” între israelieni şi palestinieni, precum şi „o chestiune de dreptate istorică” pentru poporul palestinian, a declarat marţi Pedro Sanchez, care a devenit una dintre cele mai critice voci ale guvernului israelian în cadrul UE de la începutul războiului din Gaza, scrie Agerpres.

Această decizie nu este luată „împotriva nimănui, cu atât mai puţin împotriva Israelului, un popor prieten (…) cu care dorim să avem cea mai bună relaţie posibilă”, a adăugat el într-o scurtă declaraţie citită în spaniolă şi engleză, precizând că recunoaşterea statului Palestina reflectă „respingerea noastră totală a (mişcării islamiste palestiniene) Hamas, care este împotriva soluţiei celor două state”.

Furioase, autorităţile israeliene l-au acuzat pe Sanchez că este „complice la apelurile pentru genocidul poporului evreu”, într-un mesaj pe X al şefului diplomaţiei, Israel Katz, făcând referire la această recunoaştere, dar şi la declaraţiile controversate ale numărului trei din guvernul spaniol, Yolanda Diaz, care a cerut recent ca Palestina să fie eliberată „de la râu până la mare”.

Acest slogan – care se referă la graniţele Palestinei sub mandatul britanic, care se întindea de la râul Iordan până la Marea Mediterană înainte de crearea statului Israel în 1948 – este interpretat de detractorii săi, inclusiv de guvernul israelian, ca un apel la eliminarea Israelului.

Anunţată miercurea trecută în mod coordonat de Sanchez şi de omologii săi irlandez şi norvegian şi intrată în vigoare marţi, recunoaşterea statului palestinian a fost salutată de şeful diplomaţiei norvegiene, Espen Barth Eide, drept o „zi de referinţă” pentru Norvegia, „unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai unui stat palestinian” de „peste 30 de ani”.

De asemenea, guvernul irlandez urmează să se reunească în cursul zilei de astăzi pentru a adopta în mod oficial această decizie.

Poate exista un stat palestinian? (analiză EFE)

Recunoaşterea în această marţi a statului palestinian de către Spania, Irlanda şi Norvegia este un impuls pentru cauza palestiniană la nivel simbolic şi diplomatic, dar cu un impact redus pe teren, unde graniţele au fost estompate de ocupaţie, între aşezările coloniştilor, ziduri de beton şi prezenţa militară israeliană, scrie EFE într-o analiză despre cât de fiabilă este ideea existenţei unui stat palestinian.

1. FRONTIERE

Cele trei ţări europene recunosc statul palestinian în graniţele rezultate după Războiul de şase zile din 1967, care sunt cele convenite în Acordurile de la Oslo din 1993, care au dat naştere unui stat care nu s-a materializat niciodată. Aceste linii de demarcaţie reprezentau deja o pierdere considerabilă de teritoriu, faţă de ceea ce se stabilise în Planul de partiţie al ONU din 1947, înainte de crearea statului Israel.

Graniţele din 1967 includeau Cisiordania, Ierusalimul de Est şi Fâşia Gaza, dar o mare parte din acest teritoriu este astăzi controlată de Israel, scrie EFE.

În prezent, 60% din Cisiordania ocupată se află sub administraţia civilă şi militară a Israelului, unde au proliferat peste 140 de aşezări evreieşti care sunt legale conform legislaţiei Israelului – şi zeci de aşezări ilegale -, în care trăiesc peste 700.000 de colonişti israelieni, inclusiv Ierusalimul de Est.

Harta actuală a Cisiordaniei este un „şvaiţer” în care oraşe şi sate palestiniene au fost deconectate din cauza proliferării coloniilor evreieşti, a drumurilor a căror utilizare este interzisă palestinienilor şi a posturilor militare israeliene care îngreunează circulaţia.

În cazul Gazei, nu se ştie cum va fi delimitat teritoriul la încheierea războiului dintre Israel şi gruparea islamistă palestiniană Hamas, care a provocat peste 36.000 de morţi, în marea lor majoritate civili, de la începerea sa, la 7 octombrie 2023, când Hamas a atacat Israelul, ucigând circa 1.200 de oameni, majoritatea civili, şi luând peste 250 de ostatici pe care i-a dus cu forţa în Gaza. Absenţa unui plan postbelic lasă toate posibilităţile deschise, în timp ce aripa dură a guvernului israelian insistă asupra interesului său de a reocupa enclava, deşi premierul Benjamin Netanyahu neagă acest lucru.

2. CAPITALA

Planul de împărţire a Palestinei elaborat de ONU în 1947 conferea Ierusalimului un statut special, dar armistiţiul din 1949, după primul război arabo-israelian, a divizat de facto oraşul în două jumătăţi, lăsând partea de vest sub controlul israelian şi pe cea de est în mâinile palestinienilor, la acea vreme Transiordania.

Cu toate acestea, Războiul de şase zile din 1967 a schimbat situaţia din Orientul Mijlociu cu consecinţe până în zilele noastre. Israelul a ocupat militar Gaza şi Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est, unde se află Oraşul Vechi şi locurile sfinte.

Ierusalimul de Est, care urma să fie capitala unui viitor stat palestinian, a fost anexat în 1980 de Israel, care consideră oraşul capitala sa „unica şi indivizibilă” şi care exercită de atunci controlul politic şi administrativ, deşi acolo locuiesc peste 300.000 de palestinieni. Guvernul Autorităţii Palestiniene a fost eliminat „de facto” din Ierusalimul de Est.

3. AUTOGUVERNARE

Acordurile de la Oslo din 1993 au împărţit teritoriile palestiniene ocupate în trei zone în funcţie de cine exercita controlul civil şi militar, palestinienii sau Israelul, într-un model de tranziţie care urma să culmineze în câţiva ani cu crearea unui stat palestinian. În acest scop a şi fost creată Autoritatea Naţională Palestiniană (ANP).

A fost prima formulă de autoguvernare a palestinienilor, care trebuia să fie provizorie, dar care astăzi se menţine cu o putere din ce în ce mai diminuată şi care poate fi exercitată doar în zone restrânse din Cisiordania, pe fondul ocupaţiei în creştere şi a prezenţei armatei israeliene, notează EFE.

În Fâşia Gaza, disputele dintre Fatah – o facţiune laică creată de Yasser Arafat şi care controlează ANP – şi Hamas s-au încheiat cu expulzarea ANP şi preluarea puterii de către islamişti în 2007, adâncind fragmentarea, nu numai a societăţii palestiniene, dar şi a teritoriului palestinian.

4. PAŞAPOARTE

Poporul palestinian este apatrid deoarece nu are propriul stat, iar palestinienii nu au paşapoarte decât dacă au altă naţionalitate. Pentru a călători, un palestinian din Cisiordania are nevoie de un fel de „permis” de la ANP, o autorizaţie din Israel, să treacă în Iordania prin punctul Allenby – supus unor controale stricte israeliene şi iordaniene – şi să meargă la aeroportul din Amman pentru a zbura.

În cazul Fâşiei Gaza, aflată sub blocada Israelului din 2007, locuitorii enclavei ajungeau înainte de război pe teritoriul israelian doar în foarte puţine ocazii şi doar pentru o anumită limită de timp, în cazul în care deţineau permise de muncă, urmau să primească tratament medical sau, rareori, pentru a-şi vizita rudele din afara enclavei.

Ei puteau călători în străinătate doar prin Egipt, ceea ce a presupunea în practică acordarea unor mite semnificative atât pentru oficialii Hamas, cât şi pentru egiptenii de pe ambele părţi ale punctului de trecere a frontierei de la Rafah, scrie EFE.

5. COEZIUNE TERITORIALĂ

Cele două teritorii palestiniene principale, Cisiordania şi Fâşia Gaza, au fost deconectate teritorial de zeci de ani, ceea ce a dus la crearea a două realităţi politice şi sociale distincte.

Israelul a eliminat orice formă de continuitate teritorială, împiedicând inclusiv legăturile de familie, potrivit EFE. Separarea s-a adâncit din cauza diviziunii politice şi pentru că ambele teritorii sunt în practică guvernate de entităţi diferite.

La aceasta trebuie adăugaţi cei 4 milioane de palestinieni care trăiesc în afara Palestinei – majoritatea în Iordania şi Liban, dar şi în Europa sau SUA -, descendenţi ai acelora care au fugit din căminele lor în timpul a ceea ce ei numesc Nakba (catastrofa, în arabă), în 1948, când a fost creat statul Israel, şi cărora nu li s-a permis niciodată să se întoarcă.