Declaraţia unică în 2020: nici în al treilea an de „revoluţie fiscală” mulţi oameni nu ştiu să o completeze şi nu o pot trimite online la Fisc
Suntem în al treilea an în care majoritatea persoanelor fizice care obțin venituri extrasalariale cel puţin egale cu plafonul de 12 salarii minime brute pe economie trebuie să depună declarația unică la Fisc. În primii doi ani de „revoluție fiscală” a declarației unice, contribuabilii s-au confruntat cu numeroase greutăți la completarea şi trimiterea acestui formular la Fisc, despre care Economica.net a scris, pe larg, la acest link.
- La data de 23 martie 2018 a intrat în vigoare actul normativ prin care Guvernul anunţa o revoluţie fiscală din care care contribuabilii ar avea doar de câştigat. Este vorba despre OUG 18/2018, prin care Guvernul a introdus declaraţia unică privind veniturile estimate pe anul 2018 ale persoanelor fizice, un formular fiscal care va elimina dificultăţile apărute în procesul de gestionare a deciziilor de impunere emise pentru persoanele fizice; va simplifica birocraţia prin reducerea numărului de declarații depuse de persoanele fizice, prin comasarea unor formulare fiscale; va simplifica modul de de stabilire a impozitului pe venit pentru contribuabil; va încuraja persoanele fizice care desfășoară activități economice să îşi declare transparent obligaţiile fiscale, în scopul îmbunătăţirii conformării, susţinea guvernul.
Modelul declarației unice, valabil în anul 2020, este reglementat prin Ordinul nr. 139/2020, emis de ANAF, care a fost publicat pe 23 ianuarie în Monitorul Oficial, despre care Economica.net a scris aici.
Termenul de depunere a declaraţiei unice pentru veniturile extrasalariale încasate în anul 2019 şi pentru veniturile extrasalariale estimate în anul 2020, precum şi termenul de plată a contribuţiilor datorate pentru veniturile extrasalariale încasate în anul 2019 s-a prelungit până pe 30 iunie 2020, inclusiv. Detalii, aici.
În acest context, Corina Mîndoiu, Partener Asociat, și Dan Răuț, Manager, Impozit pe Venit și Contribuții sociale la EY România, unul dintre cei mai mari jucători din piaţa de consultanţă şi audit din ţara noastră, au explicat, într-un interviu acordat pentru Economica.net care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă în acest an oamenii care trebuie să depună declaraţia unică, în ce situaţii trebuie să o depună, cât trebuie să plătească la Fisc şi la ce să fie atenţi când o completează.
Economica.net: Care sunt cele mai mari probleme pe care le-ați identificat, în practică, în privința completării și depunerii declarației unice, defalcat pentru cea pentru veniturile realizate în 2019 și cea pentru veniturile estimate în 2020?
Corina Mîndoiu, Partener Asociat, și Dan Răuț, Manager, Impozit pe Venit și Contribuții sociale la EY România: Versiunea actuală a declarației unice (pentru raportarea veniturilor realizate în 2019 și ale celor estimate pentru anul 2020) este similară celei publicate de ANAF și utilizată anul anterior, astfel că, din punct de vedere tehnic, contribuabilii se vor întâlni, mai mult sau mai puțin, cu aceleași provocări din trecut. De asemenea, păstrarea formatului, structurii declarației din 2019 poate reprezenta chiar un „avantaj” pentru contribuabilii care deja au câștigat experiența întocmirii, completării declarațiilor în anii anteriori. În orice caz, suntem de părere că acest format al declaraţiei unice este mai facil comparativ cu alte versiuni, modalități de raportare disponibile în trecut.
În ceea ce privește aspectele legate de funcționalitatea tehnică a formatului .PDF, nu există diferențe fundamentale între completarea secțiunilor destinate raportării veniturilor realizate în anul 2019 și a celor estimate a fi obținute în anul 2020, ambele venituri, comasat, trebuie introduse în declarația unică (DU) cu termen de depunere în 2020.
Deși anul trecut semnalam câteva dificultăți, limitări de ordin tehnic, reiterăm mai jos o listă de inconveniente care încă au rămas nerezolvate:
Pentru a avea acces la toate funcționalitățile declarației unice, ca formular electronic, contribuabilii trebuie să dispună de ultima versiune existentă de software compatibil cu documentele în format PDF (Adobe Acrobat Reader DC 19.0). Astfel, utilizarea optimă a declarației unice poate fi limitată pentru contribuabilii care nu dispun de acest software din varii motive (spre exemplu, existența unor licențe pentru software similar, neactualizat, lipsa resurselor de ordin tehnic).
În unele cazuri, impozitul datorat nu este calculat automat de către program, așa cum ar trebui în mod normal, contribuabilii fiind obligați să-l calculeze și să-l introducă manual (dividende din străinătate obținute în anul 2019).
Contribuabilul ar trebui să-și determine metoda evitării dublei impuneri în cazul veniturilor din străinătate și să determine creditul fiscal din România (DU oferind posibilitatea de a accesa lista de Convenții de Evitare a Dublei Impuneri încheiate de România cu alte state, aspect destul de dificil pentru contribuabili fără cunoștințe solide în domeniul fiscalității internaționale).
În cazul veniturilor obţinute din România din chirii, agreate în valută (chiar dacă plata se face, a fost făcută în lei, reprezentând echivalentul sumei în valută), contribuabilul ar trebui să caute cursurile de schimb pe care să le folosească atât pentru a determina venitul final pentru anul 2019, cât și cel estimat pentru anul 2020, astfel contribuabilul ar trebui să fie la curent cu prevederile Codului fiscal.
De asemenea, pentru veniturile din străinătate, obținute în valută, contribuabilii au obligația să raporteze valorile în lei, în urma convertirii acestora la cursul mediu anual publicat de BNR pentru anul de raportare. Totuși, în formatul PDF editabil nu există o legătură directă către platforma BNR și nici un calculator care să poată realiza conversia, pentru facilitarea completării declarației.
Pentru contribuabilii care datorează CAS și/sau CASS pentru anul 2019 și raportează în declaraţia unică veniturile înregistrate (în cadrul secțiunilor ce vizează stabilirea impozitului datorat), nu sunt luate automat în considerare sumele anterior menționate pentru stabilirea, dacă este cazul, a obligației de plată CAS și/sau CASS. Astfel, există riscul omiterii raportării acestor tipuri de venituri în scop de contribuții sociale obligatorii, pentru contribuabilii care nu dispun de cunoștințe de fiscalitate. Aceeași situație este aplicabilă și în cazul veniturilor estimate că vor fi realizate în anul 2020, pentru care se poate datora CAS și/sau CASS. Recomandat era să existe cel puțin un mesaj generat în mod automat care să atenționeze contribuabilul cu privire la acest aspect, atunci când completează secțiunile ce vizează stabilirea impozitului pe venit.
Din perspectiva dificultăților întâmpinate la depunerea declaraţiei unice, enumerăm, similar anului anterior, următoarele aspecte:
Obținerea accesului la Spațiul Privat Virtual (SPV), prin înregistrarea în format fizic, la administrația fiscală, a documentelor justificative. Aceasta procedură limitează contribuabilii care nu sunt stabiliți pe teritoriul României, singura variantă posibilă fiind de a apela la un împuternicit care să preia această responsabilitate.
O înregistrare la distanță a contribuabilului în SPV (fără să fie necesară deplasarea la administrația financiară) ar fi posibilă doar în cazul în care contribuabilul a avut vreo decizie de impunere în anii precedenți. Într-o asemenea situație, înregistrarea în SPV este posibilă utilizând numărul de înregistrare indicat pe decizia de impunere.
Economica.net: Sunteţi de părere că pentru majoritatea persoanelor fizice vizate de declaraţia unică, actele normative care reglementează declaraţia unică sunt suficient de clar formulate astfel încât, după parcurgerea lor cu atenţie, cei mai mulţi contribuabili să ştie cu siguranţă dacă sau nu au obligaţia depunerii ei, să fie capabili să o completeze corect şi să o trimită la Fisc, singuri, neasistaţi de un expert contabil sau de un angajat al Fiscului?
Corina Mîndoiu, Partener Asociat, și Dan Răuț, Manager, Impozit pe Venit și Contribuții sociale la EY România: Apreciem intenția generală a autorităților fiscale de a simplifica și moderniza continuu atât modalitatea de raportare de către persoanele fizice a veniturilor din România și din străinătate, cât și a procesului de comunicare cu contribuabilii (existând deja diferite ghiduri de instrucțiuni și bune practici publicate pe site-ul ANAF, dar și organizarea unor sesiuni tematice cu contribuabilii, fie fizice, fie prin intermediul social media).
Declarația unică, în actuala formă, este, într-o oarecare măsură, mai simplu de gestionat ca urmare a condensării mai multor declarații/formulare (utilizate până în anii 2016/2017) într-un singur document, chiar dacă informațiile, notificările care fac trimitere la actele normative sunt, pe alocuri, complexe și nu foarte clare şi detaliate pentru un cititor care nu are experiență, cunoștințe avansate în domeniul fiscal.
Mai mult decât atât, trebuie ținut cont și de faptul că responsabilitatea corectitudinii celor declarate, inclusiv calculate (de exemplu, valoarea impozitului pe venit datorat în România) prin intermediul declarației unice este transferată în totalitate contribuabilului. Având în vedere aspectele menționate deja, completarea declaraţiei unice fără un ajutor de specialitate poate să fie destul de dificilă, în special în cazurile complexe (spre exemplu, contribuabilul are mai multe tipuri și surse de venit sau trebuie să declare unele tipuri de venituri mai puțin întâlnite).
De asemenea, și instrucțiunile de completare a declarației unice pot fi destul de greu de urmărit și chiar insuficiente pentru un contribuabil care nu are cunoștințe solide de fiscalitate.
Cu toate acestea, contribuabilii trebuie să acorde o atenție sporită acestui proces de declarare anuală a veniturilor, deoarece responsabilitatea fiscală a contribuabililor a crescut semnificativ în ultimii ani. La această concluzie contribuie din plin și implementarea principiului autoimpunerii, iar organul fiscal nu mai are obligația emiterii deciziilor de impunere. Așadar, individul este nevoit să își calculeze singur toate taxele cât mai corect cu putință, în baza propriei judecăți.
Deși interacțiunea directă cu inspectorii ANAF este mult mai redusă decât în trecut (în principiu, fiindcă nu mai este necesară), devine chiar mai important ca persoanele vizate să fie foarte riguroase cu propriile acțiuni, deoarece, în majoritatea etapelor procedurale (de pregătire, calculare, înregistrare și evaluare a obligațiilor fiscale), responsabilitatea le aparține, în calitate de contribuabil. În același timp, apetitul pentru autoeducare fiscală ar trebui să crească, implicit să deprindă obiceiul de a se informa mult mai des și mai activ decât în trecut, când exista (aparenta) liniște că vor fi emise decizii de impunere.
Pe cale de consecință, devine din ce în ce mai clar că vigilența autorităților fiscale se va concentra și mai mult pe creșterea numărului de acțiuni de control și verificări la adresa persoanelor fizice având calitatea de contribuabili. În această privință, la finalul anului 2019, autoritățile au efectuat deja un prim pas legislativ, prin adoptarea Ordinului nr. 2862/ 2019, privind procedura de stabilire din oficiu a impozitului anual. Prin intermediul acesteia, organul fiscal competent va putea să evalueze obligațiile fiscale ale persoanei fizice și să instituie din oficiu, în cazul celor care nu depun declarația anuală de impunere, impozitul pe venitul net anual impozabil/impozitul anual datorat, pe fiecare sursă și categorie de venit.
Spre exemplu, ca urmare a acestei noi proceduri, ANAF poate colecta și centraliza informațiile despre persoanele fizice vizate pe baza datelor existente în evidența fiscală constituită din informațiile declarate de contribuabili, plătitorii de venituri sau intermediari, după caz, în funcție de natura venitului realizat, precum și din schimbul de informații cu autorități fiscale din străinătate (spre exemplu, prin intermediul aplicației informatice naționale „Automatic Exchange of Information”). Conform prevederilor Ordinului 2862, aceasta procedura de analiză se va aplica începând cu raportările efectuate pentru veniturile anului fiscal 2018.
Prin urmare, recomandăm păstrarea într-o arhivă personală a tuturor documentelor justificative utilizate la pregătirea declaraţiei unice, cât şi a oricăror documente care pot demonstra corectitudinea modului de calcul și întocmire a formularului (spre exemplu, dovezi ale încasării venitului, dovezi de plată a taxelor din statele cu care România are încheiate convenții de evitare a dublei impuneri, contracte (spre exemplu, de închiriere, de prestări servicii, etc.), certificate de rezidență fiscală, certificate de acoperire în sistemul de asigurări sociale, sau orice alte documente care stau la baza întocmirii declarației fiscale). Remarcăm îndeosebi faptul că astfel de documente sunt foarte importante pentru categoriile de venituri unde determinarea impozitului pe venit se realizează în sistem real, pe baza datelor din contabilitate sau în baza normelor anuale de venit.
Termenul pentru depunerea declaraţiei unice pentru veniturile extrasalariale estimate în 2020 și de plată a impozitului pe venit, CAS și CASS pentru anul veniturile realizate în 2019 (dacă este cazul) a fost prelungit pentru 30 iunie 2020, conform prevederilor OUG 69/2020 publicată în Monitorul Oficial din data de 15 mai 2020.
În același act normativ este prevăzută și posibilitatea de a beneficia de anumite bonificații, astfel:
În cazul impozitului pe venit, contribuției de asigurări sociale și al contribuției de asigurări sociale de sănătate, datorate pentru veniturile realizate în anul 2019, pentru care există obligația depunerii declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, dacă Declarația Unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice se depune până la 30 iunie 2020 inclusiv, se acordă următoarele bonificații:
- pentru plata impozitului pe venit, a contribuției de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate, reprezentând obligații fiscale anuale pentru anul 2019, se acordă o bonificație de 5% din aceste sume, dacă toate aceste obligații fiscale de plată se sting prin plată sau compensare, integral, până la data de 30 iunie 2020 inclusiv;
- pentru depunerea declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prin mijloace electronice de transmitere la distanță, se acordă o bonificație de 5% din impozitul pe venit, contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate. Această bonificație se acordă dacă și plata taxelor relevante se face până la 30 iunie 2020.
- începând cu anul 2021, se poate acorda bonificație de până la 10% din impozitul pe venitul anual și din contribuțiile sociale (CAS si CASS). Nivelul bonificației, termenele de plată și condițiile de acordare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat. Procedura de aplicare a prevederilor alin. (23) se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Citeşte şi
Declarația unică în 2020: noul model al acestui formular a fost publicat în Monitorul Oficial
E oficial: salariul minim pe economie creşte la 2.230 de lei brut de la 1 ianuarie 2020
Bine de ştiut
În 2020 a crescut plafonul în funcţie de care aflaţi dacă e obligatoriu sau opţional să vă asiguraţi la sistemul asigurărilor sociale şi de sănătate, în cazul în care aveţi venituri extrasalariale. În 2020 plafonul de 12 salarii minime brute pe economie ajunge la 26.760 lei. Aceasta înseamnă că, dacă în 2020 veţi încasa doar venituri extrasalariale, iar acestea sunt în cuantum net anual situate sub pragul de 26.760 de lei, asigurarea la sistemul public de pensii şi la sănătate e opţională pentru dumneavoastră, aşa cum Economica.net anunţa încă din decembrie 2019.
Dacă în 2020 veţi încasa doar venituri extrasalariale, iar acestea sunt în cuantum net anual egale sau mai mari decât plafonul de 26.760 de lei, atunci asigurarea la sistemul asigurărilor sociale şi la sistemul asigurărilor de sănătate e obligatorie pentru dumneavoastră. Spre comparaţie, pentru anul 2019, plafonul de 12 salarii minime brute pe economie este de 24.960 de lei.
Contribuţiile sociale, plătite „din buzunar” de cele mai multe persoane care au doar venituri extrasalariale cel puţin egale cu plafonul de 12 salarii minime brute, cresc cu 630 de lei, la aproape 9.400 de lei în anul 2020, din cauza majorării salariului minim pe economie, potrivit unei analize făcute de Economica.net.
Majoritatea oamenilor care au doar venituri extrasalariale în anul 2020, cel puţin egale cu plafonul de 12 salarii minime brute pe economie, au obligaţia să se asigure la sănătate şi la sistemul public de pensii, prin intermediul declaraţiei unice depuse la Fisc. Aceşti oameni vor plăti, în total, 9.366 de lei pentru contribuţiile de asigurări sociale şi contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate pentru anul 2020, cu 630 de lei mai mult decât în acest an, reiese din calculele făcute de Economica.net, pe baza datelor oficiale ale Guvernului şi a Codului Fiscal.