Deficitul bugetar în lumina noilor reguli fiscale europene

Potrivit declarațiilor sale pentru Bloomberg, reducerea anuală a deficitului bugetar, echivalentă cu 0,5% din PIB, este extrem de dificilă, iar țara ar putea avea nevoie de 7 ani pentru a atinge acest obiectiv.

Deficitul poate deveni un subiect fierbinte în anii electorali. În calitate de consumatori, antreprenori dar și alegători, este important să înțelegem de ce deficitele bugetare pot fi supărătoare sau acceptabile. Un deficit apare atunci când un guvern cheltuiește mai mulți bani decât primește prin impozitare sau prin alte mijloace.

Când țara trece printr-o recesiune, deficitul poate fi rezultatul stimulentelor economice puse în aplicare pentru a susține economia. Se întâmplă adesea, deoarece, în aceste situații, guvernul trebuie să suporte cheltuieli cu ajutorul de șomaj sau pentru a acorda subvenții afacerilor care se confruntă cu probleme în perioadele economice grele.

Cu toate acestea, în vremuri prospere, în care economia este sănătoasă și programele sociale sunt bine finanțate, poate să pară nejustificat un deficit bugetar ridicat, prima cauză la care ne putem gândi fiind administrarea defectuoasă a fondurilor sau măsurile fiscale ineficiente, care nu aduc sume suplimentare la Bugetul de Stat.

Pe lângă nevoia de a avea un sistem de impozitare eficient și predictibil, componenta cheltuielilor trebuie să fie bine înțeleasă. Acestea includ salariile angajaților din sistemul bugetar, costurile implicate de pensii, sănătate publică, educație, dezvoltarea infrastructurii, apărare și alte sectoare guvernamentale care necesită finanțare.

Deficitul bugetar are două componente – una ciclică și una structurală. Componenta ciclică este dependentă de ciclul economic în care ne aflăm – expansiune sau recesiune, cealaltă fiind influențată de factori permanenți, adică acele categori de venituri și cheltuieli stabile, uzuale. În perioadele de expansiune, veniturile bugetare cresc mai rapid, iar în cele de recesiune scad. În ceea ce privește cheltuielile, teoretic, ar trebui să fie invers: în perioadele grele, de recesiune, cheltuielile cresc, pentru că este nevoie de susținerea mediului de afaceri și a populației prin subvenții sau alte facilități, iar în perioade de boom economic ar trebui să se mențină la nivelul structural, cel necesar pentru buna funcționare a statului și societății, iar veniturile suplimentare să fie direcționate către achitarea datoriilor istorice și economisire. Dar, de obicei, nu se întâmplă așa. În perioadele de expansiune economică, de creștere a veniturilor bugetare, apar tot felul de cheltuieli bugetare care nu sunt necesare pentru buna funcționare a statului, cheltuieli administrative sau pentru diferite bunuri și servicii care nu aduc valoare adăugată. Astfel, deficitul bugetar se păstrează la același nivel, total contraintuitiv pentru o economie sănătoasă.

Menținerea unui deficit structural foarte mic, aproape de zero, așa cum se încearcă acum prin impunerea unei legislații în acest sens la nivel european, ar însemna ca mencanismele economice să primeze în fața intervențiilor guvernamentale, în sensul că atunci când ne aflăm în expansiune economică va exista un excedent bugetar, iar în perioadele de recesiune se va înregistra un deficit cât mai redus, care să poată fi recuperat în următorii ani, odată cu revenirea economiei.

Teoria o cunoaștem, dar practica ne omoară. În perioadele de avânt economic, guvernele ”norocoase” au direcționat surplusul de venituri bugetare către cheltuieli nejustificate, discreționare, fără a avea o gândire de ansamblu cu privire la efectele pe termen lung asupra economiei, pe principiul ”vedem noi ce facem atunci”. Dar exact această viziune îngustă poate genera probleme serioase.

Frumusețea economiei, care poate fi și un blestem, este că toate componentele ei sunt intercorelate, iar deficitul bugetar are o influență semnificativă asupra celorlalte.

Un deficit bugetar semnificativ pe termen lung poate afecta stabilitatea economică, generând îngrijorări cu privire la capacitatea guvernului de a-și finanța cheltuielile bugetare. Acesta este un risc important perceput de investitori, care devin reticenți la a investi sau solicită un randament mai ridicat, acest lucru conducând de obicei la creșterea ratei dobânzii la care se împrumută statul și, implicit, a celor la care se împrumută populația, afectând astfel investițiile și consumul.

Un deficit bugetar constant poate duce la creșterea datoriei publice, ceea ce poate deveni o povară pe termen lung pentru economie. Creșterea datoriei poate determina o creștere a costului de rambursare a acesteia, pentru că va găsi de regulă soluții de refinanțare mai scumpe, și poate limita alocarea resurselor pentru alte priorități, cum ar fi educația, sănătatea sau infrastructura.

Dacă deficitul bugetar este finanțat prin creșterea ofertei de bani (emiterea de bani noi), acest lucru poate contribui la inflație. Inflația crescută poate avea efecte negative asupra puterii de cumpărare a populației și poate afecta stabilitatea prețurilor în economie.
Un deficit bugetar ridicat poate duce la scăderea ratingurilor suverane ale unei țări, ceea ce face împrumuturile guvernamentale mai costisitoare și poate descuraja investițiile străine.

Un deficit bugetar persistent și o datorie publică ridicată pot amplifica vulnerabilitățile economice și financiare ale unei țări. În cazul unor șocuri economice sau financiare majore, cum ar fi recesiuni sau crize de lichiditate, țările cu deficite bugetare mari pot avea resurse limitate pentru a răspunde și a stimula economia, ceea ce poate agrava problemele existente.

În România, avem, însă, resurse destul de puține și cheltuieli sociale destul de mari, colectăm foarte puțin față de standardele europene și cheltuim mai mult ca procent din PIB sau din resursele noastre bugetare pentru cheltuielile sociale obligatorii.

În timpul recesiunilor sau perioadelor de slăbiciune economică, un deficit bugetar poate fi utilizat ca instrument contra ciclic pentru a stimula economia. Prin creșterea cheltuielilor publice sau prin reducerea taxelor, guvernul poate încerca să sprijine cererea agregată și să revitalizeze activitatea economică.

Un deficit bugetar oferă guvernului o anumită flexibilitate fiscală. În anumite situații, poate fi necesar să se accepte un deficit temporar pentru a aborda provocările economice sau sociale fără a recurge la măsuri de austeritate drastică, care ar putea afecta negativ creșterea economică și nivelul de trai al populației.

În orice caz, este important ca guvernul să monitorizeze constant deficitul bugetar și să ajusteze politica fiscală în funcție de evoluțiile economice. Este, de asemenea, important să se țină cont de contextul economic global și de alte variabile atunci când se evaluează impactul deficitului bugetar asupra economiei unei țări. În lipsa acestor precauții, într-un an electoral, ţintele de consolidare bugetară nu vor fi probabil atinse și vom depăși semnificativ deficitul de anul trecut.

Laurențiu Stan este consultant financiar. De la începutul acestui an, este certificat ca Exit Planning Advisor (CEPA) de către The Exit Planning Institute (SUA). Este cunoscut în domeniu ca evaluator autorizat de aproape 20 de ani. De 15 ani s-a specializat în evaluarea de afaceri şi active intangibile, cum ar fi licenţe, patente, software, drepturile de proprietate intelectuala, mărcile comerciale, iar în prezent dezvoltă în România conceptul de Value Growth Advisory, menit să ajute antreprenorii care doresc să crească valoarea propriei afaceri în vederea unei eventuale vânzări şi nu numai. Este certificat de organizaţii naţionale şi internaţionale importante din domeniul evaluărilor – Membru Acreditat ANEVAR (MAA) pentru specializarea Evaluarea întreprinderilor şi activelor necorporale, Certified Valuation Analyst – CVA™, de către The European Association Of Certified Valuators And Analysts – EACVA™, Recognised European Valuer – REV®, de The European Group Of Valuers’ Associations – TEGoVA şi membru al The Royal Institution of Chartered Surveyors – RICS.