Deloitte: Rectificarea declaraţiei unice se poate traduce şi în costuri de conformare mai mari pentru contribuabil

Simona Badoiu, Manager, şi Radu Derscariu, Director, Global Employer Services, Deloitte România explică, într-un material, că în contextul pandemiei COVID-19, autorităţile române au acordat o serie de facilităţi la plata taxelor, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru firme. Printre acestea se numără şi amânarea depunerii declaraţiei unice şi, implicit, a plăţii taxelor datorate de către contribuabilii care au obţinut, în 2019, venituri extra-salariale.

În aceste condiţii, cei care au depus declaraţia unică privind venitul realizat în anul 2019 până la introducerea noilor prevederi vor putea accesa bonificaţiile, dacă respectă condiţiile de acordare, prin completarea unei declaraţii rectificative.

„Declaraţia unică a fost introdusă în anul 2018 şi este obligatorie pentru persoanele fizice care obţin venituri, de regulă, extra-salariale, din România şi/sau din străinătate, cum ar fi venituri din investiţii, chirii, activităţi independente, drepturi de proprietare intelectuală, activităţi agricole etc. Anul acesta, termenul iniţial de depunere a declaraţiei a fost 15 martie 2020. Acesta a fost prelungit, în prima fază, până la 25 mai şi, recent, până la 30 iunie. Reamintim faptul că o situaţie similară a existat şi anul trecut. Or asta ne spune că, în practică, putem avea un număr de persoane care vor depune declaraţii rectificative (din varii motive, de la accesarea bonificaţiilor până la nevoia de accesare de credit fiscal acolo unde au plătit impozite şi în străinătate). Depunerea declaraţiei rectificative este, desigur, o opţiune, însă aceasta se poate traduce şi în costuri de conformare mai mari pentru contribuabil sau în aglomerarea sistemului de depunere online a declaraţiilor unice cât mai aproape de termenul legal”, precizează consultanţii Deloitte.

Totodată, în urma depunerii declaraţiilor rectificative rezultă sume pe care persoana fizică trebuie să le recupereze, fie prin compensare, fie prin restituire, cea din urmă fiind o procedură încă greoaie şi consumatoare de timp.

„În linii mari, însă, atât prelungirea termenelor de declarare şi plată a obligaţiilor fiscale, cât şi acordarea de bonificaţii sunt binevenite pentru contribuabili, dar acestea trebuie să fie implementate corect în practică, în special în sistemul informatic al ANAF. Pentru 2018, anul în care s-au mai acordat bonificaţii pentru contribuabili la depunerea declaraţiei unice, acestea au fost înregistrate în sistemul informatic al ANAF ca datorii, pentru care s-au emis somaţii sau decizii de calcul accesorii, deşi sumele respective nu erau datorate conform legii”, subliniază sursa citată.

În aceste condiţii, consultanţii afirmă că este necesară o permanentizare a unei proceduri predictibile de conformare, cu introducerea unor termene-limită standard (fie 25 mai, fie 15 martie), faţă de care stimularea conformării să se continue o perioadă prin bonificaţii (corelate cu încasarea mai rapidă a impozitelor). Totodată, să se poată conta pe termene extinse de declarare şi de plată (fie unul sau două, dar cunoscute cu suficient timp în avans) iar modelul de declaraţie să fie actualizat până cel mai târziu la finalul lunii decembrie, astfel încât contribuabilii să poată începe declararea (şi plata impozitelor) cât mai devreme. În plus, actualizarea sistemului informatic cu noua declaraţie ar trebui să fie disponibilă la data de 1 ianuarie a fiecărui an, pentru a permite o dispersie cât mai mare precizează reprezentanţii companiei Deloitte.

Ordonanţa de Urgenţă nr. 69/2020, adoptată recent, prevede prelungirea termenului de depunere a declaraţiei unice de către persoanele fizice pentru anul 2019, de la 25 mai, la 30 iunie 2020. În al doilea rând, actul normativ stabileşte nivelul şi condiţiile de acordare a bonificaţiilor pentru persoanele care îşi îndeplinesc la timp obligaţiile fiscale declarative şi de plată aferente anului 2019.

Astfel, se acordă o bonificaţie de 5% din valoarea impozitului şi a altor contribuţii aferente anului 2019, dacă acestea sunt stinse integral – prin plată sau compensare – până la data de 30 iunie 2020. În plus, se acordă o bonificaţie suplimentară de 5%, dacă declaraţia unică este depusă prin mijloace electronice până la aceeaşi dată. Aceasta din urmă se acordă doar dacă este îndeplinită şi condiţia privind plata taxelor. Practic, dacă obligaţiile fiscale sunt stinse în termenul prevăzut, însă declaraţia unică nu este depusă prin mijloace electronice, contribuabilul beneficiază doar de bonificaţia de 5%, pentru plata taxelor în termenul prevăzut, explică consultanţii.

Totodată, OUG 69/2020 reglementează şi faptul că, începând cu anul 2021, contribuabilii vor putea beneficia de bonificaţii de maximum 10% din valoarea impozitului pe venit anual şi a altor contribuţii anuale – detaliile cu privire la nivelul bonificaţiei, condiţiile care trebuie îndeplinite şi procedura de acordare urmând a fi publicate.