Documentul prin care s-a cerut formarea unui nou guvern a fost aprobat cu o amplă majoritate: 136 de voturi pentru, 14 împotrivă şi 2 abţineri. La aflarea rezultatului votului premierul în exerciţiu Enrico Letta a anunţat că îşi va prezenta vineri demisia în faţa preşedintelui ţării, Giorgio Napolitano.
Renzi a declarat în intervenţia sa că nu este vorba despre o simplă succesiune la şefia guvernului: ‘Predarea ştafetei se face când se merge în aceeaşi direcţie şi cu aceeaşi intensitate, nu şi când este vorba de o schimbare de ritm’, a declarat actualul primar al Florenţei, relevând prin aceste cuvinte că va imprima un nou curs politicii italiene.
El a explicat că nu era posibil să se aleagă calea convocării alegerilor anticipate întrucât Italia este lipsită de o lege electorală, iar în condiţiile actuale alegerile nu ar da o victorie clară niciunui partid. Renzi are pregătită inclusiv componenţa noului guvern, iar succesiunea va fi imediată. După mai multe zile de tensiune şi confuzie, Italia va avea săptămâna viitoare un nou cabinet ministerial.
Matteo Renzi (născut la Florenţa, în 1975), licenţiat în drept, este al doilea politician ca popularitate după preşedintele republicii, Giorgio Napolitano. Este foarte apreciat de italieni, care văd în el acele calităţi de care are nevoie ţara: curaj, noutate, schimbare, tinereţe şi speranţă.
Renzi, politician de origine democrat-creştină, recunoaşte că are o mare ambiţie, ceea ce l-a făcut să ‘ardă etapele’ cu mare viteză: la 19 ani a devenit secretar pentru provincie al Partidului Popular italian (democrat-creştin), la 29 de ani a fost ales preşedinte al provinciei Florenţa, iar la 34 – primar al Florenţei. La 8 decembrie anul trecut a fost ales secretar general al Partidului Democrat, cu 67,55 % din voturile delegaţilor şi simpatizanţilor de centru-stânga, în total circa 2 milioane de voturi.
O parte din acest succes se datorează oraşului său: Renzi şi Florenţa s-au ajutat reciproc. Graţie modului în care a gestionat oraşul, acesta s-a dezvoltat şi ocupă azi locul pe care îl pierduse în ultimele decenii, în timp ce Renzi a folosit impactul internaţional al Florenţei ca trambulină de lansare a sa în politică.
Primarul Florenţei se visează un nou Tony Blair prin plasarea partidului său pe drumul modern al reformării. De aceea, în discursurile sale el face apel la speranţă şi liberalism, explicând necesitatea reformelor ca sursă de oportunitate şi reînnoire pentru Italia. Uneori este acuzat că seamănă prea mult cu Silvio Berlusconi, care îl laudă destul de frecvent pe Renzi.
I se spune acest lucru în mod peiorativ, dar poate fi considerat şi un semn de apreciere deoarece primarul, asemeni lui ‘Il Cavaliere’, este un mare comunicator şi amator de sloganuri de mare impact. De aici i se trage şi porecla de ‘Renzusconi’, încheie ABC.