După ce Banca Naţională a Romaniei şoca prin introducerea bancnotei greu de falsificat făcută din plastic, în 2000, prima după banca Australiei, în 2005 venea un nou eveniment pentru leu – denominarea, tăierea a patru zerouri din coada leului.
Momentul a fost întâmpinat cu multă emoţie în societate. Cea mai vizibilă a fost lupta dintre preşedintele de la acea dată, Traian Băsescu, şi premierul de-atunci, Călin Popescu Tăriceanu, în faţa bancomatului pentru scoaterea primilor lei grei din istorie.
În acele zile emoţiile erau într-adevăr mari. Dovadă stă ce scria pe flux în ziua lansării noului leu agenţia naţională de presă Agerpres, pe atunci Rompres:
„Dacă vestitul erou grec Heracles, neîntrecut în forţă şi vitejie, cel mai tare muritor al grecilor, îşi începea seria celor 12 isprăvi sugrumând leul din Nemea, puiul românesc al „leului greu” va fi prins în mâinile sale protectoare, asemenea unei moaşe, de cel mai tare muritor al acestor meleaguri: preşedintele Traian Băsescu.
Momentul fericit al „delivrării” se va săvârşi în intervalul de cumpănă dintre 30 iunie şi 1 iulie a.c., iar rolul pântecelui roditor îl va îndeplini un bancomat al BRD din Piaţa Victoriei. Pentru Heraclesera era prima dintre munci şi mai urmau alte 11. Pentru Traian Băsescu este finalul primei jumătăţi de an din mandat şi mai urmează alte nouă„. (ROMPRES)
BNR făcea această mişcare pentru uşurarea tranzacţiilor, care conţineau deja foarte multe zerouri, adunate din anii ’90 marcaţi de o inflaţie galopantă. Bancarizarea României nu mai suporta leul comunist.
Inflaţiile de trei cifre de până în 1998, urmate de cele de două cifre, care s-au terminat abia în 2005, au impus denominarea. Care este este procedeul prin care se reduce valoarea nominală a unor însemne monetare. Procedeul este numit popular și „tăierea zerourilor”. Acest lucru se practică atunci când sumele de bani devin foarte mari în valoare absolută, datorită inflației. Leii vechi au avut putere circulatorie pâna la data de 31 decembrie 2006.
Noua serie de bancnote mergea, ca şi astăzi, de la un leu (fosta 10.000 de lei) până la 500 de lei, bancnotă nouă introdusă alături de cea de 200 de lei.
Dimensiunile noilor bancnote sunt identice cu cele ale bancnotelor euro. Monedele metalice au aceeaşi compoziţie ca monedele euro, însă au dimensiuni şi greutăţi diferite de acestea.
Problemele de comunicare stau încă în mijlocul populaţiei
Pentru că BNR a ales să nu schimbe culorile şi ilustraţiile noilor bancnote, nu a exitstat confuzie în ce priveşte valoarea lor. Şi de aceea nici nu a existat un efect inflaţionist al denominării. Preţul social plătit a fost foarte mic, anume o oarecare deficienţă de comunicare. Pentru că şi azi, la 10 ani după denominare, o parte din populaţie încă vorbeşte în lei vechi, iar la nivel de firme se discută în RON.
„Această realitate vine din schimbarea de reper, pe piața bancară internațională, din ROL (Romanian leu), înainte de denominare, în RON (Romanian New leu). Deși era o prescurtare specifică lumii bancare internaționale, cum majoritatea băncilor românești sunt cu capital internațional, expresia a ieșit din bănci prin clienții lor și s-a răspândit chiar și în limbajul colocvial. Vă recomand să spuneți «lei» de câte ori aveți ocazia. Avem un nume foarte interesant pentru vechea noastră monedă națională și e păcat că nu îl utilizăm”, a explicat, Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al BNR pentru Gazeta de Sud.
Despre folosirea „milioanelor” în vorbirea curentă, reprezentantul BNR a spus că „Și în Europa, la mai bine de zece ani de la adoptarea euro, încă se mai vorbește în monede naționale. Asta se întâmplă, în general, în cazul persoanelor care nu sunt extrem de prezente în tranzacții monetare, așa că și-au setat obiceiurile în funcție de perioadele lor mai active. Nu veți vedea niciodată tineri care să vorbească în lei vechi”.
Cum s-a ajuns în anii ’90 la leul de astăzi
Emiterea primei monede post-decembriste. Valoarea era de 10 lei şi circula în paralel cu banii comunişti.
Din cauza inflaţiei, BNR emite prima bancnotă nouă, de 500 de lei, care circula în paralel cu banii comunişti (1991)
Apariţia bancnotei de 1.000 de lei (1992)
Apariţia bancnotei de 5.000 de lei (1993)
Apariţia bancnotei de 10.000 de lei. Leul de astăzi (1994)