Dependenţa de creşterea economiei germane reprezintă o vulnerabilitate a zonei euro – experţi PwC
‘În urma crizei financiare, zona euro s-a bazat pe Germania pentru accelerarea ratei de creştere, însă, în absenţa revigorării economiilor Franţei şi Italiei – precum şi a economiilor periferice din zona euro – dependenţa excesivă de evoluţia economiei germane devine problematică, deoarece, în pofida ratelor de creştere destul de ridicate din ultimii ani din Germania, zona euro nu a reuşit să treacă, începând din 2011, peste pragul de creştere economică anuală de 1%, ceea ce face ca nivelul PIB să rămână sub nivelul atins înainte de criza financiară’, arată raportul.
Germania a încetinit la rândul său în ultima perioadă şi se confruntă cu provocări pe termen lung din punct de vedere demografic şi economic, care, începând cu anul 2020, ar putea să îi reducă rata de creştere potenţială, relevă experţii.
Potrivit estimărilor PwC, zona euro nu va ajunge la nivelul unui PIB real de dinainte de criză, decât în 2016. Germania şi Franţa au depăşit deja PIB-ul anterior crizei, însă în cazul Italiei, la ritmul actual de creştere acest lucru nu se va întâmpla până în 2023.
‘Există semnale clare că şocurile externe – în special situaţia din Ucraina – au afectat perspectivele de creştere ale Germaniei pe termen scurt’, apreciază Richard Boxshall, economistul şef al PwC.
Experţii PwC au redus proiecţia de creştere a PIB-ului Germaniei, de la 1,5%, la 1,2% pentru 2014 şi de la 1,6%, la 1,2% pentru 2015.
Indicatorul de Percepţie Economică al Centrului pentru Cercetare Economică Europeană (ZEW), de exemplu, este pe pantă descendentă începând cu luna iulie a acestui an, iar în luna octombrie a înregistrat o valoare negativă pentru prima dată după noiembrie 2012. Se aşteaptă ca aceasta să aibă repercusiuni asupra creşterii PIB din al treilea trimestru, care va fi anunţată pe 14 noiembrie.
Economiştii PwC sunt de părere că, pe termen lung, Germania trebuie să treacă peste trei mari provocări pentru a menţine o creştere economică robustă: situaţia demografică nefavorabilă, cu o populaţie activă care va scădea cu 8 milioane de persoane între 2010 şi 2030, raportul scăzut între investiţii şi PIB, rata investiţiilor publice fiind sub cea a altor mari economii europene şi o productivitate a muncii scăzută în sectorul serviciilor, în comparaţie cu cea din Franţa şi Marea Britanie, dar aceasta este însă compensată prin excelenţa recunoscută la nivel internaţional în producţia industrială.
Potrivit PwC, celelalte economii majore din zona euro nu sunt pregătite să joace un rol semnificativ în găsirea unui stimulent pentru creşterea economică.
Italia a intrat pentru a treia oară în recesiune din 2008, deşi există aşteptări de creştere modestă în 2015.
Franţa a stagnat în primele două trimestre ale anului 2014 şi, în lipsa unor reforme semnificative pe piaţa muncii şi a producţiei, perspectivele sale de creştere rămân modeste.