Chiar dacă o persoană purtătoare de Ebola ar călători în Europa, în Statele Unite ale Americii sau în altă parte a Africii, ‘eu nu cred că aceasta ar avea ca rezultat o epidemie majoră’, a declarat omul de ştiinţă într-un interviu pentru AFP, difuzat joi.
‘Eu nu sunt atât de îngrijorat de ideea că virusul se va răspândi aici în rândul populaţiei’, a adăugat el. ‘Nu aş fi îngrijorat dacă m-aş aşeza în metrou lângă o persoană infectată cu virusul Ebola, câtă vreme nu vomită pe mine sau nu se întâmplă alte lucruri de genul asta’, a spus Piot, reamintind este vorba de ‘o infecţie care presupune un contact foarte apropiat’ pentru a te molipsi.
Peter Piot a descoperit virusul Ebola în 1976, când avea doar 27 ani, împreună cu alţi cercetători. După descoperirea virusului a fost director al Programului Naţiunilor Unite privind HIV/SIDA /UNAIDS/. În prezent, este director al prestigioasei London School of Hygiene and Tropical Medicine.
Reamintind că există mai multe vaccinuri şi tratamente experimentale împotriva Ebola, care au avut rezultate promiţătoare pe animale, cercetătorul belgian şi-a exprimat dorinţa să fie testate pe oamenii din zonele afectate.
‘Cred că a venit timpul, cel puţin în capitale, să se ofere acest gen de tratamente pentru ‘uz compasional’ (utilizarea legală a medicamentelor neautorizate pentru bolnavii pentru care nu există niciun alt tratament), dar şi pentru a descoperi dacă ele funcţionează, pentru a fi pregătiţi pentru o viitoare epidemie’, a spus omul de ştiinţă.
Potrivit lui, deceniile de război civil care au măcinat Liberia şi Sierra Leone complică eforturile de combatere a virusului, care se poate dovedi fatal pentru 25% până la 90% din populaţia afectată şi a făcut deja 670 de morţi în Africa de Vest. Cauza acestei mari epidemii care le loveşte acum este dată, în opinia sa, de o combinaţie de factori, precum lipsa totală de încredere în autorităţi, sărăcia şi serviciile de sănătate mediocre.
În 1976, cercetătorul, care lucra într-un laborator din Anvers, a contribuit la izolarea unui nou virus, numit mai târziu Ebola, într-o probă de sânge provenind de la o călugăriţă catolică care a murit în Zair, devenit RDCongo. El a mers apoi în Yambuku, un sat din provincia ecuatorială a fostului Zair, unde virusul Ebola ucidea până la o persoană din zece sau din opt.
Cercetătorii şi-au dat seama că majoritatea persoanelor infectate erau femei cu vârste cuprinse între 20 şi 30 ani care frecventau o clinică pentru consultaţii prenatale. S-a dovedit că virusul a fost transmis prin ace prost dezinfectate şi utilizate în mod repetat pentru injecţii făcute femeilor gravide. Un alt canal de contaminare era legat de practicile funerare. Ca în toate culturile, orice persoană care moare este spălată şi trupul său este expus. Problema este când acest lucru se face fără mănuşi. O persoană moartă de Ebola are trupul acoperit de virus din cauza vomei, diareei şi sângelui, a explicat cercetătorul. Asta se întâmplă în acest moment în Africa de Vest, a adăugat el, regretând că sunt utilizate puţine echipamente de protecţie.
Epidemia actuală a fost declarată la începutul anului în Guineea, înainte de a ajunge în Liberia, apoi în Sierra Leone, trei ţări vecine care, la 23 iulie, totalizau 1.201 cazuri, dintre care 672 mortale, potrivit ultimului bilanţ al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.