Despre ROBOR sau atunci când intuiţia este insuficientă

Deși a promovat și promovează în calitatea sa de senator numeroase legi care reglementează domeniul financiar bancar, domnia sa mai amintește din când în când că nu are expertiză economică, dar susține că nici nu trebuie. Se bazează pe intuiție. Aceasta este foarte bună la casa omului, însă la o analiză puțin mai adâncită, se dovedește a fi insuficientă. E adevărat că nu toată lumea trebuie să pătrundă tainele pieței monetare acolo unde se stabilește prin licitație ”infamul” indice numit ROBOR și numai cei care doresc și ar trebui să fie și cazul stimatului domn senator, din cauza importantei funcției pe care o deține, dar și pentru a obține rezultatul dorit care, din câte intuim, este scăderea ratelor plătite de împrumutați. Însă calea pe care domnia sa a ales-o este greșită și iată mai jos câteva argumente în acest sens credem ușor de înțeles de către oricine.

Unu. Evoluția ROBOR la 3 luni (de când este el introdus în lege drept criteriu în funcție de care variaza rata dobanzii la credite) nu se mărginește la lunile câteva în care acest indice a avut o tendință de creștere. Un grafic pe ultimii 10 ani de când acest indice cotat de bănci este publicat zilnic arată că acesta a avut mai degrabă o tendință de scădere accentuată decât una de creștere, iar explicația este una la fel de simplă, chiar și pentru un neeconomist, sunt două curbe care merg în tandem, curba dobânzilor și cea a inflației. Cum dobânda e un preț al banilor și în cazul în care băncile se împrumută între ele, atunci ROBOR se comportă ca atare. Pentru a-și valida concluzia (aceea că băncile prin ințelegeri odioase pot și umflă artificial ROBOR pentru a încasa mai mulți bani) dl. senator truchează ipoteza. O întrebare la care ar trebui singur să-și răspundă ar fi aceea de ce aceleași bănci nu au acționat concertat să țină ROBOR-ul sus atunci când acesta a coborât mult mai abrupt decât creșterea din ultimele luni, pentru a-și prezerva încasările din dobînzi? De altminteri, dl senator nu-și explică nici de ce băncile amenințate de taxa pe active n-au cotat chiar de alaltăieri un ROBOR de sub 2% ca să scape de cheltuilile enorme pe care aceasta le implică. Dacă s-ar strădui puțin mai mult aici ar găsi cheia problemei. Dar n-o face.

Doi. Domnia sa cere imperativ BNR să facă un lucru nelegal. În speță să schimbe modul de calcul al ROBOR , care este un indice de piață, astfel încât acesta să reflecte dobânda la care se efectuează tranzacțiile și nu cea cotată potrivit procedurii actuale. În sprijinul acestui mod de calcul pe care-l vrea imperativ și urgent reglementat stă aceeași ipoteză cum că băncile, zilnic, vreme de 15 minute, complotează să urce ROBOR-ul la 3 luni de exemplu, în schimb atunci când se împrumută efectiv între ele nu o fac la media pieței ci la niveluri mai joase sau mult mai joase. ”Dovada” ar fi prezentarea evoluției ROBOR din data de 17 ianuarie în care nivelul la 3 luni a fost stabilit în medie la 2,9% în vreme ce tranzacțiile afective din piața s-au realizat la un nivel mult inferior , de numai 1,56%. În opinia sa aceasta demonstrează indubitabil falsitatea nivelului cotației la 3 luni față de nivelu real al pieței. Numai că și de data aceasta intuiția se dovedește insuficientă. Oricine citește, iar dl. senator ar trebui s-o facă, comunicatul privind operațiunile de piață monetară poate observa un ”amănunt” important. Că băncile cotează și fac tranzacții nu doar pentru scadența le 3 luni, ci pentru nu mai puțin de 6 scadențe – la o zi (overnight) , la o saptămână, la o lună., la 3 luni, la 6 luni, respectiv la un an. Eh, în ziua de 17 ianuarie dobânda ce-l contrariază pe dl senator pentru că este mai mică decât cea la 3 luni, este tot un Robor , dar corespunzător tranzacțiilor overnight (cu scadența la o zi). Compară așadar mere cu prune și se ntreabă de ce prunele nu s la fel de mari.

Trei. Pornind de la confuzia de la punctul doi și mereu în minte cu ipoteza dubioasă așa cum am prezentat la punctul unu cum că băncile mereu și cu acceptul BNR ar fi umflat artificial Roborul la 3 luni, stimatul domn senator propune așadar ca noul ROBOR să fie cel dat de media zilnică a tranzacțiilor efectiv încheiate care zice domnia sa că ar fi 1,56% sau mă rog în această zonă. De fapt fără să realizeze asta , domnia sa propune fără întârziere ca ROBOR-ul luat in calcul la creditele in lei de catre banci sa fie nu cel la 3 luni (care ar fi umflat artificial) ci cel rezultat din tranzacțiile overnight. Bun, este la Guvernare poate propune asta. Dar, iar intuiția nu este suficientă. Nu în ce privește scopul, adică credem noi acela de a scădea ratele împrumutaților în lei. Dintr-un motiv simplu. NU valoarea absolută a ROBOR la un moment dat determină creșterea sau scăderea ratei ci FLUCTUAȚIA acestuia. Iată -Art. 37. – În contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: 
a) dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinţă a BNR, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului;
Media dobânzii la care se realizează efectiv tranzacțiile poate varia chiar mai mult decât cotațiile la termen 3 luni, ceea ce evident nu aduce beneficii debitorilor, ba din contra ar putea induce cheltuieli substanțial mai mari decât în prezent.