Despre tenis şi matrapazlâcuri

Dacă ne uităm în dicţionar, cuvântul matrapazlâc inseamnă şarlatanie sau escrocherie, deci , de la înălţimea funcţiei sale dl.Daniel Zamfir a trecut la un nou nivel, acuzând Banca Centrală de cele sus-amintite. Ceea ce spune personajul nu are, evident, legătură cu atribuţiile comisiei parlamentare pe care o conduce, de economie, industrie şi servicii, decât poate prin prisma faptului că acesta îşi pune serviciile la dispoziţia lui Ion Ţiriac, cel mai bogat român, astfel încât acesta să dispună de Arenele BNR.

Proiectul de lege la care face referire dl. Zamfir în aceşti termeni scandaloşi prevede trecerea în patrimoniul Ministerului Tineretului şi Sportului a bazei sportive, deci fix în proprietatea statului, însă această trecere nu poate fi făcută, legal, fără contrapartidă. Şi oare care instituţie ar fi mai potrivită să gestioneze nişte terenuri de tenis de câmp? Această cale legală de a reda publicului şi sportului arenele de tenis pentru că, începând cu 2007, BNR nu mai poate investi în ele potrivit normelor BCE, este dealtfel ceea ce solicită vehement Ion Ţiriac, prin intermediul şefului Comisiei Economice a Senatului, “să revină la stat!”. Şi-atunci, care-i problema? De ce se sufocă de indignare intermediarul? Motivul aparent, pe larg expus într-o conferinţă de presă susţinută (pe banii contribuabililor) în sala de şedinţe a Comisiei Economice a Senatului României, este acela că BNR, prin şarlatanie şi escrocherie, ar deţine în administrare şi proprietate terenurile în cauză. Asta ar fi descoperit, printr-o amplă muncă de documentare, desfăşurată pe cont popriu şi probabil, în afara orelor de serviciu, marele liberal.

Fără a avea altă legătură directă cu terenurile respective decât aceea că a jucat şi a făcut mulţi bani din organizarea de turnee fără să plătească 1 leu, până la proba contrarie, proprietarului de drept, în speţă Băncii Naţionale a României , dl. Ţiriac, din preamustire de dragoste de tenis şi spirit cetăţenesc, dă în judecată ( ca parte vătămată ?!) banca centrală şi mare, uriaşă, mi-ar fi mirarea să aleagă ca avocat pe altcineva decât pe amicul dlui.senator. Desigur că e dreptul dumnealui şi eu chiar mă bucur că a decis să facă acest pas pentru că deocamdată doar justiţia în ţara asta poate decide dacă cineva are sau nu dreptul de proprietate contestat, ca un adevărat promotor al valorilor liberale ce se află, de dl.senator. Şi dacă alege ca avocat pe cine cred eu că va alege, lucrurile se simplifică mult, pentru că statistic vorbind, acela câştigă unul din 100 de procese. Sunt doar curios dacă în cererea de trimitere în judecată apar termenii de escrocherie şi şarlatanie la adresa băncii.

Bref, justiţia îşi va spune cuvântul. Ceea ce însă nu pot pătrunde în tot acest scandal intens promovat de dl. senator şi susţinut de bogătaşul patriot este motivaţia demersului. Să-l fi apucat oare subit grija pe dl.senator de deficitul bugetar, că tot vorbeşte în chestiune de banii guvernului? Pentru că, dacă e aşa, se află în confuzie deoarece singura modalitate prin care acesta nu este afectat este cea propusă în proiectul de lege de compensare de terenuri. Nici pe dl Ion Ţiriac nu-l înţeleg. Dacă tot arde de nerăbdare ca acolo să se joace tenis de ce alege calea cea anevoioasă şi extrem de cronofagă a justiţiei? Păi aşa nu se îndepărtează perspectiva?

De ce să nu intre, pe cât se poate de repede înainte, Ministerul Sporturilor în posesia şi administrarea respectivelor de bătut mingea cu racheta? Ce are domnule MTS? Părerea mea e că, deşi pare potrivit, ministerul în cauză are o mare hibă. Nu eliberează certificate de urbanism pentru hoteluri şi alte imobiliare, aşa cum o poate face primăria. Dar cine sunt eu să mă gândesc la asemenea matrapazlâcuri, n-avem noi instituţii specializate ce se pot, vorba marelui tenismen, autosesiza?