Detroit a ajuns astfel în imposibilitatea de a se autoguverna şi îşi va pierde suveranitatea. Numirea unui manager de urgenţă presupune instalarea unei dictaturi la nivel local, în condiţiile în care acesta poate adopta, fără a cere acordul consiliului local, orice măsură de natură să rezolve problemele financiare ale comunităţii.
El poate rezilia contracte, reduce numărul de angajaţi din aparatul central, la fel cum poate schimba deciziile şi planurile adoptate anterior de către primar. Iar soluţia cea mai sigură este reducerea la maximum a cheltuielilor.
Chiar şi aşa misiunea managerului va fi una extrem de complicată în contextul unor datorii extrem de mari, de aproximativ 400 de milioane de dolari. Iar, în plus, Detroit se confruntă cu problema unei populaţii îmbătrânite, numărul pensionarilor, cărora va trebui să li se plătească pensia, fiind foarte mare.