Reevaluarea activelor derulată de Banca Centrală Europeană şi de celelalte bănci centrale din zona euro arată amploarea jalei din bilanţurile marilor bănci europene. Expuneri considerate neperformante de 136 de miliarde de euro au fost descoperite de reglementatori, iar datele au fost încardate în realizarea ultimelor teste de stres realizate la nivel european.
Testele de stres BCE: 6 dintre băncile care au picat testul sunt prezente şi în România
Cele aproximativ 130 de bănci studiate – cele mai mari din zona euro – adună expuneri neperformante (în credite plasate firmelor cu probleme financiare, insolvente sau în ipoteci) într-un volum de 879 de miliarde de euro, cifră mai mare decât produsul intern brut adunat al Austriei şi Belgiei.
Expunerile de credit neperformante (non-performing exposure) sunt considerate cele în care debitorul are întârzieri de peste 90 de zile la plata ratelor. Definiţia corespunde celei pentru creditele neperformante, doar că în unele cazuri băncile nu recunosc în bilanţ că un împrumut se află în default. Asta înseamnă că şansele ca împrumutul să fie rambursat sunt mici, iar recuperarea acestuia se va putea face doar prin executarea garanţiilor, acolo unde există, sau prin procedurile de insolvenţă.
BCE arată că aplicarea strictă a definiţiei e dus la reclasificarea împrumuturilor cu proporţii ce variază între 7 şi 116% în funcţie de ţara de provenienţă a băncii.
Reevaluarea „optimismului”
Deprecierea garanţiilor este o altă problemă pentru bănci, deoarece acestea s-au ferit de-a lungul anilor de criză să o recunoască în întregime în bilanţuri, pentru că ar fi lovit şi mai mult profiturile, ca urmare a creşterii provizioanelor.
În urma evaluării, activele băncilor au fost ajustate cu 47,5 miliarde de euro, lucru ce înseamnă că instituţiile financiare au făcut până acum raportări mult mai optimiste ale valorilor reale aferente creditelor acordate.
Cele mai mari ajustări s-au făcut în cazul băncilor italiene (12 miliarde de euro), greceşti (7,6 miliarde), germane (6,7 miliarde) şi franceze (5,6 miliarde).
Ca urmare, provizioanele au crescut cu 43 de miliarde de euro (12%), la peste 390 de miliarde de euro, iar colateralul a scăzut cu 39 de miliarde de euro (-10%). BCE a studiat dosarele de credit aferente a 119.000 de debitori.
Tristeţea continuă
Mecanismul Unic de Supraveghere va intra în acţiune din noiembrie, dată de la care Banca Centrală Europeană va prelua de la băncile centrale naţionale supravegherea băncilor comerciale din ţările zonei euro, astfel că acest raport are valoarea unui audit pentru BCE.
Dezvăluirile reglementatorului european nu schimbă în esenţă problema băncilor, ci relevă dimensiunea acesteia. Împrumuturile proaste acordate de bănci erau acolo şi aveau să iasă mai devreme sau mai târziu la iveală.
După o bulă speculativă finanţată de bănci care s-a spart în cea mai grea recesiune pentru Europa de la Marea Depresiune, băncile aveau să aibă probleme. O parte din ele au fost salvate de state, iar unele au găsit capital privat, astfel încât să rămână solvabile măcar în scripte.
Problema pentru bănci este că nici perspectiva nu este prea bună. Cea de-a treia recesiune din 2008 încoace devine tot mai probabilă*, iar creditul nu creşte, ci se contractă, datoria privată fiind încă ridicată. Fără afaceri noi, creditele neperformante vechi atârnă şi mai mult în bilanţuri.
Situaţia din Europa poate fi aplicată la scară şi în România, unde contracţia creditului continuă, în ciuda relaxării politicii monetare.
Iar situaţia băncilor europene care au subsidiare în România va face ca exodul de fonduri din ultimii ani – cu precădere ultimii doi ani – să continue, ceea ce va lăsa mai puţine resurse pentru creditare aici.
*În scenariul de bază pentru testul de sters al BCE sunt luate în calcul previziunile de creştere ale Comisiei Europene, care s-au dovedit de-a lungul anilor mult prea optimiste şi au fost deja infirmate pentru acest an.