Diavolul stă în detalii în Țara Nimănui. Atenție la contractele de asigurare facultativă!

Autorul textului este Florin Pandele, vicepreședinte al Confederației Operatorilor din Transport (COTAR)

Analizând activitatea anumitor actori din piața asigurărilor de răspundere civilă auto, constatăm că sunt implicați veșnic în scandaluri, înregistrează recorduri absolute la reclamații, dar nu ratează nicio ocazie de a se plânge că sunt veșnic în pierdere pentru a plăti taxe și impozite cât mai mici în România. Țin lecții de etică și bune practici tuturor șoferilor români, transportatorilor din România și nu în ultimul rând service-urilor auto din această țară.

Pur și simplu m-am săturat de această veșnică ipocrizie, care afectează în final atât bugetul țării noastre, cât și industriile conexe și nu în ultimul rând consumatorii de produse de asigurări.

Raportat la cifre totale, mă întreb de ce piața de asigurări din România se învârte în jurul valorii de 1,5-2% din PIB, în condițiile în care la nivel European gradul de penetrare a asigurărilor în PIB este de 7,5%?

Primul argument este că asigurătorii din alte țări plătesc despăgubirile atunci când ai o daună. În România, daunele sunt plătite de asigurători conform legii doar ca excepție și în niciun caz ca regulă generală.

Al doilea argument ar fi procedura birocratică de despăgubire extrem de anevoioasă, descurajantă și anti-consumator implementată de către anumiți asigurători și tolerată până acum de ASF, cu scopul de a determina consumatorul sau persoanaa prejudiciată să renunțe de bună voie la drepturile de despăgubire pe care le are.

Al treilea argument este lipsa măsurilor de disciplinare a pieței de asigurări din partea ASF de la înființare și până în prezent. Această situație a fost resimțită inlusiv anul trecut de către cei 25 679 de petenți. Au fost aplicate de către ASF doar câteva sancțiuni, acestea fiind dubios de blânde, pentru fapte deosebit de grave săvârșite de către unii asigurători.

Al patrulea argument îl reprezintă termenele lungi și procedurile costisitoare pentru consumator în vederea declanșării unei acțiuni în instanță împotriva asigurătorului de rea credință, atunci când acesta nu achită despăgubirea în condițiile legii. Marii vânzători de RCA din România speculează de ani buni această slăbiciune a sistemului de justiție românesc și lipsa banilor pe care un consumator trebuie să îi scoată din buzunar în cazul unui proces și de rezultatul final al procesului care se încheie în 2-3 ani.

Al cincilea argument îl reprezintă scandalul falimentelor unor mari firme de asigurări acoperite până în ultimul moment de către ASF.

Al șaselea argument îl constituie documentele apărute în presă în ultimele luni privind neregulile deosebit de grave identificate de către ASF în urmă controalelor desfășurate la anumiți asigurători.

Al șaptelea argument este cel legat de lipsa de credibilitate a asigurătorilor RCA care au fost prinși și sancționați de către Consiliul Concurenței pentru încălcarea reglementărilor naţionale şi europene din domeniul concurenţei prin coordonarea comportamentelor pe piaţă în vederea majorării tarifelor la asigurările obligatorii de răspundere civilă (RCA).

Din acest motiv, UNSAR (uniunea asigurătorilor) și 9 companii de asigurări  au fost sancționate de către Consiliul Concurenței cu 53 milioane de euro în decembrie 2018.
Al optulea argument îl reprezintă condițiile scandaloase prevăzute de către mulți asigurători în contractele facultative. Am să dau că exemplu o polița de asigurare de răspunderi, care acoperă avarierea și distrugerea totală sau parțială a mășinii aflate în service.
Eu sunt unul dintre cei care au citit condițiile de asigurare ale acestui produs și îndemn pe orice consumator să citească cu foarte mare atenție ce condițîi de despăgubire acceptă și semnează. În cazul contractului analizat, am observat următoarele:

Există un capitol care specifică în clar numeroase obligațîi ale asiguratului, dar capitolul cu obligațiile asiguratorului lipsesc cu desăvârșire!

Avem nu mai puțîn de 11 excluderi generale de plata a despăgubirii din partea firmei de asigurări, la care se adaugă un număr de 9 excluderi speciale, deci, avem în total un număr de 20 de excluderi la plata despăgubirilor din partea firmei de asigurări.

Nu există termene definite în care asigurătorul să efectueze constatarea daunelor, reconstatarea lor și plata despăgubirii, însă, asigurătorul “este îndreptățit să amâne acordarea despăgubirii dacă în legătură cu dauna a fost instituită împotriva asiguratului o anchetă de către Poliție sau o procedura penală, până la finalizarea anchetei, respectiv a procedurii penale”.

Practic, dacă păgubitul reclamă la Poliție abaterea unui angajat care a greșit în procesul de reparație și a adus astfel prejudicii clientului, asigurătorul nu va achita niciun ban până la finalizarea anchetei sau a unei eventuale proceduri penale. Asta înseamnă că asigurătorul îți va plăti despăgubirea la “Sfântul Așteaptă”.
Mai mult, dacă ne uităm la franșiză de 500 de euro aferentă unei asigurări de răspundere de 100 000 de euro, toți proprietarii de service știu faptul că în toată activitatea lor au avut maxim 2-3 situațîi în care din neglijenata angajaților au avut prejudicii mai mari de 500 de euro/caz. În această situație, e mai rentabil să acoperi tu, că patron de service, aceste prejudicii din neglijență către client, care sunt în 99% din cazuri mai mici de 500 de euro, cât reprezintă franșiză stabilită de către asigurător.

Țînând cont de analiză sumară explicată pe înțelesul oricui mai sus, eu nu aș cumpără acest produs, mai ales în condițiile în care acesta e vândut de o companie de asigurări care a înregistrat doar în primele 6 luni ale acestui an un număr de 4007 reclamățîi la ASF,  numărul reclamațiilor acestei firme de asigurări fiind în creștere semnificativă față de anul 2019, această firma de asigurări situându-se pe locul 2 în clasamentul firmelor de asigurări reclamate din România.

În concluzie, recomand tuturor consumatorilor de produse de asigurări să citească cu mare atenție condițiile de asigurare și să rețînă faptul că în cazul foarte probabil în care înregistrează o dauna și nu vor fi despăgubiți conform legii, nu îi vor ajută în mod real nicio instituție din România, pentru că în România fiecare cetățean plătitor de taxe și impozite este pe cont propriu, iar instituțiile cu rol de protejare a consumatorului doar simulează grijă și protecția acordată consumatorilor de orice fel. Acesta este un exemplu elocvent al faptului că asigurătorii din România sunt incapabili să se adapteze la piață și să modifice produsele de asigurare existente în portofoliu, sau să creeze noi produse, în așa fel încât să acopere nevoile reale de asigurare ale oricărei persoane care are disponibilitate și o cultură a asigurării suficient de dezvoltate. Bineînțeles că și ASF are un rol important în acest mecanism, atâta timp cât nu este în stare să realizeze unul dintre scopurile pentru care a fost creată, anume să mărească încrederea populației în sistemul de asigurări din România ! Ce poate fi mai simplu din partea ASF  decât să analizeze cu atenție produsele de asigurare ale entităților aflate în supraveghere și să sesizeze noianul de clauze abuzive și înșelătoare care abundă în contractele de asigurare, Autoritatea având pârghii suficiente să demareze proceduri în așa fel încât aceste clauze să fie eliminate, în scopul protejării consumatorilor.