Mâncare „în lohn” de 1,6 miliarde de lei. Soluţia producătorilor locali pentru a-şi ţine liniile ocupate şi un venit sigur

Lohn-ul, sistemul care ţine şi acum în viaţă mare parte din industria textilă din România, şi-a făcut locul, în forme modificate, şi în industria alimentară. Pentru a putea produce la o capacitate cât mai mare, dar şi pentru a avea comenzi sigure fără costuri suplimentare, producătorii din mai multe ramuri ale industriei alimentare fabrică „cu materialul clientului”. Este vorba practic despre o prestare de servicii de procesare, produsul finit ajungând la cel care a livrat şi materia primă. ECONOMICA.NET a identificat, din informaţiile Institutului Naţional de Statistică, 13 industrii alimentare unde se practică acest sistem, printre care cea a producţiei de ulei, zahăr, carne, sucuri, ciocolată şi produse zaharoase, morărit, panificaţie, lactate şi brânzeturi.  Valoarea totală a producţiei realizată cu materialul clientului şi livrată pe plan local sau la export se cifrează la 1,6 miliarde de lei (peste 372 de milioane de euro).

35% din ulei este „în lohn”

Unul dintre produsele alimentare care se fabrică în România în proporţii mari cu materie primă de la client este uleiul. Astfel, valoarea uleiului şi a grăsimilor livrate de fabrici pe plan local sau la export anul trecut a totalizat 3,2 miliarde de lei din care 1,1 miliarde de lei (35%) reprezintă valoarea producţiei cu materialul clientului, arată o cercetare a Institutului Naţional de Statistică consultată de ECONOMICA.NET.

„Fabricile de ulei din România produc în general  cu marfa pe care o cumpără ele, dar există şi acest sistem în care fabricile produc cu materialul clientului. Este un fel de lohn în care clientul vine cu materia primă, producătorul procesează, după care clientul ia produsul finit. În acest caz, producătorul face o prestare de servicii şi practică un tarif de prelucrare a uleiului”, a explicat pentru ECONOMICA.NET Viorel Vichil, preşedintele Patronatului din industria uleiului. Acesta precizează şi care ar fi motivele pentru care producătorii locali apelează la acest sistem. „Avantajul este că fabrica lucrează non stop”, punctează acesta. 

„În cazul produselor realizate cu materialul clienţilor (lohn), colectarea datelor prin ancheta specifică a avut în vedere obţinerea separată atât a informaţiilor privind valoarea manoperei încasate de către producator, cât şi a informaţiilor privind valoarea materialului primit de la client în scopul prelucrarii. Subliniez faptul că numai o parte (uneori puţin semnificativă) din totalul cantităţilor produse şi livrate, se realizează cu materialul clientului şi din acest motiv valoarea materialului poate fi nesemnificativă în raport cu datele totale”, au explicat pentru ECONOMICA.NET specialiştii INS.

92% din uleiul brut de rapiţă se face cu materia primă a clientului

Cel mai mult se produce în lohn ulei brut de rapiţă, caz în care peste 92% din valoarea producţiei livrate este cu materia primă de la client. Anul trecut s-au produs aproximativ 190 de milioane de kg de ulei de rapiţă, din care 3,1 milioane de kg s-au exportat, valoarea totală a producţiei livrate ajungând la 389 de milioane de lei, din care materia primă de la clienţi valorează peste 361 de milioane de lei.

Mai mult, 80% din valoarea producţiei de ulei de soia brut s-a realizat cu materialul clientului. În 2015, fabricile din România au produs 37,6 milioane de kg de ulei de soia în valoare de 151,5 milioane de lei, din care 122,5 milioane de lei este valoarea materialului clientului.

În cazul uleiului brut de floarea soarelui, procentul lohnului este de 30%.

În ceea ce priveşte uleiurile rafinate, ponderea lohnului este însă semnificativ mai mică, astfel că, în cazul uleiului de floarea soarelui, valoarea producţiei cu materialul clientului este de 632.000 de lei dintr-un total de 1 miliard de lei.

Lohn şi la zahăr

Producţia cu materialul clientului se practică şi în industria fabricării zahărului, într-un procent de 10%, potrivit INS. Anul trecut, valoarea totală a producţiei de zahăr livrate s-a cifrat la 1,1 miliarde de lei, din care 111,5 milioane de lei (aproximativ 10%) reprezintă valoarea producţiei livrate cu materialul clientului. Procentul este valabil atât în cazul producţiei de zahăr alb rafinat din zahăr brut de import, cât şi în cazul producţiei de zahăr alb rafinat din sfeclă de zahăr. În 2015, România a produs 377,9 milioane de kg de zahăr din zahăr brut de import şi 138,5 milioane de kilograme de zahăr din sfeclă, din care a exportat 41,9 milioane de kilograme şi, respectiv, 73,8 milioane de kilograme.

12% din producţia de carne de porc din România este cu „materialul clientului”

În ceea ce priveşte produsele din carne (cu excepţia celor din pui) anul trecut valoarea mărfurilor livrate pe piaţa locală şi la export (comerţ cu ţări terţe) a totalizat peste 3,6 miliarde de lei din care 261 de milioane de lei (7%) o reprezintă valoarea producţiei realizate cu materie primă de la clienţii fabricilor respective.

Spre exemplu, în cazul cărnii de bovine proaspătă sau refrigerată, sub forma de carcase, din cei 315,2 milioane de lei cât s-a obţinut din producţia livrată anul trecut , 81,9 milioane de lei (26% ) este valoarea producţiei realizată cu materialul clientului, în timp ce în cazul cărnii de  porc procentul cu „materialului clientului” este de 12,7%, la o valoare totală a mărfii livrate de peste 1,2 de miliarde de lei. Cu materialul clientului, în diverse proporţii, s-a lucrat anul trecut şi pentru fabricarea cărnii de bovine proaspătă sau refrigerata, tranşata, a cărnii de miel sau de oaie, proaspăta sau refrigerata în carcase, ori a cărnii de porc proaspăte ambalată cu sare pentru conservarea temporară. 

„Acest lucru (producţia cu materialul clientului n.red) există în industria cărnii, dar este dirijat pe anumite tipuri de preparate care nu există în general în România. Nu este lohn propriu-zis. Spre exemplu, pot exista companii din spaţiul comunitar care cer producătorului român o anumită specialitate de carne. Ei asigură sursa materiei prime, cu condiţia ca producătorul român să îi livreze lui produsul finit”, a explicat Sorin Minea, preşedintele Romalimenta. Potrivit acestuia, nu există lohn în cazul cărnii de porc.

„În cazul activităţilor de tipul producţiei şi conservării cărnii, a fost precizată valoarea cărnii primită de la clienţi, care a fost realizată prin sacrificare în abatoare, sau supusă prelucrării în unităţi industriale (transare, uscare, afumare,etc).”, au explicat pentru ECONOMICA.NET specialiştii INS. 

Mai puţin pui în lohn

În ceea ce priveşte industria cărnii de pui, volumele lucrate în lohn sunt insignifiante, având în vedere că la o valoare totală a producţiei livrate de 3 miliarde de lei, doar 260.000 de lei reprezintă valoarea producţiei cu materialul clientului. Aceasta şi datorită faptului că principalii jucători de pe această piaţă, cum ar fi Agricola Bacău, produc integrat.

De asmenea, în cazul preparatelor din peşte, aproximativ 6% din producţie, din punct de vedere valoric, este lohn. Aceasta în condiţiile în care, anul tercut, valoarea preparatelor din peşte livrate la intern şi la export s-a cifrat la 256 de milioane de lei.

Sucuri 

Un alt domeniu de activitate în care românii lucrează „cu materialul clientului” este cea a sucurilor de legume şi fructe. Anul trecut, fabricile din România au livrat pe piaţa internă şi externă sucuri în valoare totală de 336,4 milioane de lei, din care aproximativ 155.000 de lei reprezintă valoarea producţiei realizată cu materia primă asigurată de client (0,04%). Dacă analizăm însă pe tipuri de sucuri, constatăm că în cazul categoriilor de produse care merg cu precădere la intern şi valoarea producţiei cu „materialului clientului” este mai mare. În schimb, în cazul sucurilor care ajung cu precădere la export, fabricile produc integrat şi îşi folosesc propriile materii prime sau materiile prime cumpărate direct de ele.

Spre exemplu, în cazul sucurilor de mere neconcentrate, România a produs anul trecut peste 2.150 de tone, din care 2.130 de tone (99% din cât s-a produs) au ajuns pe piaţa locală. Valoarea totală a livrărilor s-a cifrat la 7,1 milioane de lei, din care aproximativ 154.800 de lei (adică 2,4%) este contravaloarea producţiei realizate cu „materialului clientului”.

În cazul sucurilor de mere concentrate, producţia totală a fost de 2.765 de tone, din care 89,6% a ajuns la export. În acest caz, valoarea mărfii livrate a fost de 11 milioane de lei, din care valoarea producţiei cu materialul clientului a fost zero. Cu un an în urmă, România a produs peste 4.700 de tone de suc concentrat, din care a livrat la export aproximativ 4.300 de tone. Producţia a fost însă realizată fără materie primă fuzrnizată de clienţi.