Unii proprietari de nave au evitat porturile ruseşti după ce, în luna februarie a anului trecut, au intrat în vigoare embargoul şi plafonul de preţ impus de UE pentru produsele petroliere rafinate ruseşti, ceea ce i-a forţat pe expeditori să recurgă la aşa-numita flotă din umbră de tancuri petroliere vechi. Această flotă din umbră a susţinut exporturile de ţiţei rusesc, însă numărul redus de tancuri petroliere disponibile rămâne o problemă, pe măsură ce ţările din G7 continuă să aplice plafonul de preţ.
În aceste condiţii, barjele fluviale au ajutat la acoperirea deficitului de tancuri petroliere pentru exporturile pe distanţe scurte, cum este cazul rutelor din Marea Neagră.
Potrivit Reuters, Turcia a fost principala rută pentru barjele care au transportat produse petroliere ruseşti din portul Novorossiisk. O altă destinaţie a barjelor încărcate cu produse petroliere ruseşti a fost Bulgaria, care beneficiază de o excepţie pentru a putea cumpăra carburanţi din Rusia până la finele lui 2024.
Datele LSEG mai arată că unele barje au livrat motorină şi păcură din Novorosiisk pentru transfer de tip ship-to-ship pe tancuri petroliere Panamax şi Aframax în apropiere de porturile Kavkaz (Rusia) şi Constanţa (România).
Marea majoritate a acestor barje fluviale sunt sub pavilion rusesc, dar există şi unele care navighează sub pavilion panamez şi liberian.
Rusia utilizează la scară largă barje fluviale pentru livrarea de produse petroliere de la rafinării, prin intemediul căilor navigabile interne, pentru a fi exportate via porturile de la Marea Baltică şi Marea Neagră, în timpul sezonului de navigaţie fluvială.