Un domeniu în care Romania nu duce lipsă de astfel de personaje este lumea finanțelor. O societate în care scara valorilor era în totalitate inversată a fost motivul esențial pentru care am plecat din România în 1996. După absolvirea unui program de MBA in SUA, am intrat în lumea băncilor de investiții, aici incluzând nume precum JP Morgan, Citibank, Bank of America & Merrill Lynch, BNP Paribas sau Deutsche Bank. Cei peste 15 ani de experiență pe piața de capital, la New York și Londra, au clădit opinii și judecăți de valoare extrem de ferme.
După aproape trei decenii de la plecarea din țară, observ că și astăzi, meritocrația nu este nici pe departe pe locul cuvenit. M-am gândit să demarez o serie de articole care vor demasca esența unei piramide a valorilor total inversate.
Un prim personaj, din ciclul dedicat impostorilor din sfera finanțelor, ar fi Dan Toma, care se auto-intitulează “trader”. În primul rând să stabilim un lucru simplu, și anume faptul că există o diferență enormă între un “day-trader” și un “professional trader”. Este evident că personajul nostru nu are calibrul unui profesionist din simplul motiv că nu a fost niciodată un “trader” angajat al unei bănci de investiții sau al unui fond de investiții. În plus, nu deține nicio licență de “trader” emisă de NASD (National Association of Securities Dealers) sau de către oricare altă organizație financiară.
Dan Toma propovăduiește, cu surle si trâmbițe, către marea masă a investitorilor nesofisticați din Romania, tehnica numită “day-trading”. Dar nu face efortul ăsta în van, ci oferă cursuri si servicii de mentorat în care taxele pot atinge și nivelul de 9900 de euro lunar. Explicația acestei taxe gigantice este una dintre cele mai puerile posibile, mai precis: personajul mai sus amintit afirmă că a citit zeci de mii de cărți de specialitate in valoare totală de un milion de euro, și printr-o logică banală și aplicând o formulă de depreciere liniară, rezultă cuantumul respectiv. Nimic mai simplu, nu?
În așa-numitele cursuri, noul “Warren Buffett” din Carpați oferă cursanților naivi și ignoranți un set de semnale prin care se pot tranzacționa acțiuni pe bursa de valori. Mai precis, el afirmă sus și tare că “paternul este tot ce contează”. În primul rând, ar trebui contactat un profesor de gimnaziu de limba română, care să aibă răbdare și să-i explice și lui sensul cuvântului “patern”, și anume “care aparține tatălui, privitor la tată”. Dacă engleza Iliesciană face referire la cuvântul ”pattern”, atunci ar trebui să-i explicăm personajului nostru că analiza tehnică este doar o parte componentă a deciziei de tranzacționare pe piața de valori. Dar aceste semnale “pattern” devin inutile atunci când intră în joc nivelele de concentrare ale contractelor de “options” și ordinele de volum plasate de firmele de HFT (High-Frequency Trading). Nu în ultimă măsură, trebuie adăugat faptul că, pe lângă analiza fundamentală care este indubitabil o variabilă primordială în decizia de cumpărare sau vânzare de acțiuni, între un “day-trader” și un “professional trader” există o asimetrie infinită in ceea ce privește accesul la informație. Mai precis, un ”day-trader” poate accesa în special informații publice, pe când un profesionist este în permanent contact cu persoanele din conducerea corporațiilor (CEO, CFO, etc). Dar un singur lucru nu ne spune Dan Toma și anume: dacă probabilitatea de câștig de 90-99%, la care afirmă că a ajuns el, se poate transfera și către cursanți. În realitate, cifrele demonstrează contrariul.
Conform unui studiu condus de către Universitatea California – Davis, pe perioada 1992-2006, in jur de 10% dintre cei care activează în spațiul “daytrading” înregistrează un profit pe termen scurt și numai 4% dintre aceștia pot obține un venit stabil pe termen lung (https://www.datasciencesociety.net/what-proportion-of-day-traders-find-themselves-profitable/).
Daca ne uitam către America și încercăm să păstrăm proporțiile, să ne amintim că există un anume Donald Trump, care a indus în eroare peste 5000 de cursanți plătitori de taxe școlare în valoare de zeci de mii de dolari, cu iluzia că vor ajunge milionari pe piața imobiliară.
Cauzele esențiale pentru care păgubiții vor îngroșa întotdeauna conturile bancare ale impostorilor ar fi două: ignoranța si lăcomia. Un investitor, fie acesta vânzător de covrigi sau profesor de economie, trebuie să fie foarte reticent cu acești așa-numiți experți financiari. În esență, trebuie să stabilim câteva semnale de alarmă:
1. Randamente financiare promise total nerealiste (90%+ probabilitate de succes a tranzacțiilor bursiere)
2. Lipsa unor licențe profesionale recunoscute la nivel global
3. Lipsa vizibilității în privința experienței pe piețele financiare internaționale, și
4. Motivația primordială a Impostorilor de vânzare a unor cursuri, cărți sau programe de mentorat.
Un investitor care urmărește un randament financiar decent ar trebui să apeleze la serviciile unui profesionist și nicidecum să cadă în capcana sus numitului ”day-trader”. În general, dacă ceva arată prea bine pentru a fi adevărat, atunci sigur nu este.
Pentru episodul următor, personajul ales este Iancu Guda.
O serie de articole pe teme financiar-bancare, macroeconomice și din spațiul piețelor de capital le puteți accesa pe blogul meu personal: toniiordache.ro
Cei peste 15 ani de experiență pe Wall Street au făcut din mine o persoană cu opinii extrem de ferme in domeniul pieței de capital. Această perioadă, coroborată cu cei 10 ani de experiență în spațiul profesoral au ridicat nivelul exigențelor la cote la care meritocrația este cuvântul cheie. În paginile acestui blog, voi încerca simplificarea noțiunilor financiar-bancare, voi traduce pe înțelesul trecătorului de pe zebră mecanismele produselor tranzacționate pe piețele financiare internaționale și voi demistifica profilul unui profesionist de pe Wall Street.
După absolvirea programului de MBA, mi-am început cariera la New York, unde m-am alăturat liderului mondial Citibank Salomon Smith Barney. A urmat un an fenomenal din punct de vedere profesional petrecut la Londra in cadrul diviziei de FX Trading, unde am învățat din tainele fluxului de capital de pe piețele valutare europene. La revenirea la New York în cadrul diviziei Emerging Markets, am tranzacționat produse derivate pe baza dobânzilor țărilor Americii de Sud. Ulterior, am început colaborarea cu gigantul Deutsche Bank – divizia Equity Trading, unde am deprins mecanismele piețelor bursiere NYSE și NASDAQ, atât la nivel plain-vanilla cât și options.
În plin avânt al produselor de tip CDS (Credit Default Swap) am decis să mă alătur noului lider mondial financiar JP Morgan, în cadrul diviziei de Credit Derivatives. Am avut o șansă unică de a mă alătura celei mai profitabile echipe la nivel global al băncilor de investiții. În 2006, începea ascensiunea fulminantă a celui mai sofisticat produs financiar creat vreodată: CDO (Collateralized Debt Obligation). Așadar, am migrat către BNP Paribas, divizia Structured Credit Products, unde am atins apogeul în ceea ce privește gradul de sofisticare al unui produs financiar.
Un ultim capitol pe Wall Street, a fost Bank of America – Merrill Lynch, divizia de Risk Management, unde am asigurat dialogul între banca de investiții și Banca Centrala a SUA – Federal Reserve. La New York, am deținut licențele de trader profesionist guvernate de NASD, atât seria 7 cât și seria 55.Un etern îndrăgostit de matematică, am obținut o diplomă de inginer la UPB, urmată de o diplomă de economist la ASE. În SUA, în cadrul universității Case Western Reserve, am absolvit programul de master MBA, cu specializarea finanțe și media generală 3.95 din 4.00 posibil.
În ultimii ani am publicat o serie substanțială de articole cu tematică economică și financiară în ziarele de specialitate: Business Magazin, Capital, Ziarul Financiar. În 2008 și 2010, am fost invitat de către BNR să particip la lucrările Conferinței Diaspora Științifică Românească.