Mult-așteptata OUG referitoare la noile măsuri din sectorul energiei care se vor aplica de la 1 aprilie conține, în ultima sa formă-draft, prevederi noi pentru plata consumului tehnologic (CPT) al rețelelor electrice, chestiunea spinoasă care a produs distribuitorilor pierderi de un miliard de lei în ultimul trimestru al anului trecut.
Spre deosebire de versiunile anterioare ale draftului vechi de OUG, care obliga producătorii de stat să vândă distribuțiilor și Transelectrica energia pentru CPT la preț plafonat, cel mult egal cu cel pe care distribuitorii îl pot transfera în factura clientului final, versiunea de față nu mai reglementează costul de achiziție al CTP după 1 aprilie.
Astfel, firmele de distribuție merg să cumpere energia electrică la preț de piață, de la producători, singura obligație pentru cei din urmă fiind să vină cu oferte de vânzare de energie pentru CPT în termen de cinci zile de când distribuitorii fac ofertele de cumpărare. Energia pentru CPT se cumpără așadar la prețul pieței, dar distribuitorul are preț plafonat când o transferă consumatorului în factură, pentru că tarifele de distribuție actuale se vor menține la acest nivel un an de zile începând cu 1 aprilie, cel puțin așa spune forma actuală a draftului de OUG. Ca atare, distribuțiile de energie vor avea avea costuri suplimentare, adică pierderi, pe care nu le pot acoperi, la fel ca și până acum, decât prin credite bancare.
Guvernul evident că știe acest lucru și, de aceea, prin acest OUG se angajează să emită garanții de stat pentru noile creditele pe care distribuitorii le vor lua de la bănci pentru acoperirea acestor pierderi. În final, li se vor recunoaște în viitoarele tarife aceste pierderi, dar ele se vor recupera în cinci ani de zile, care vor curge însă după 1 aprilie 2023. Li se va recunoaște, în plus, și circa 3% aplicat la aceste costuri suplimentare.
Așadar, din 2023, timp de cinci ani, tarifele de distribuție din facturi, vor conține și aceste costuri suplimentare, plus 3%, pe care companiile de distribuție le au acum, dar nu le pot transfera în facturi.
Iată prevederea din draftul de OUG:
“Art. 14 – (1) Pentru acoperirea costurilor suplimentare aferente consumului propriu tehnologic, respectiv consumului tehnologic, generate de creșterea prețurilor pe piața angro peste valoarea luată în considerare de autoritatea de reglementare la calculul tarifelor de transport și distribuție a energiei electrice și gazelor naturale din anul 2021, modifică tarifele reglementate, cu aplicabilitate începând cu data de 1 aprilie 2022.
(2) Tarifele rezultate ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1) nu se modifică în perioada 1 aprilie 2022 – 31 martie 2023.
(3) Pentru operatorii economici titulari de licență, prestatori ai serviciilor de transport și distribuție a energiei electrice și gazelor naturale, costurile suplimentare finanțate din împrumuturi bancare, realizate în perioada de aplicabilitate a prezentei ordonanțe, destinate achiziției de energie electrică și gaze naturale în vederea acoperirii consumului propriu tehnologic și respectiv consumului tehnologic, față de costurile recunoscute de ANRE în tarife, se vor capitaliza pentru o perioadă de maxim 5 ani și se recunosc în tarifele reglementate, la o rată a rentabilității de 50% din rata reglementată de rentabilitate aplicată în perioada a IV-a de reglementare.
(4) Costurile precizate la alin (3) sunt garantate de stat prin Ministerul Finanțelor.
(5) Costurilor cu energia electrică și gazele naturale achiziționate după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe pentru consumul propriu tehnologic, respectiv consumul tehnologic vor fi recunoscute în tarifele reglementate la un preț mediu care nu va depăși prețul mediu de achiziție rezultat ca urmare a agregării.
(6) Tarifele reglementate de transport și distribuție a energiei electrice și gazelor naturale vor fi modificate corespunzător costurilor înregistrate până la data de 31 martie 2023 de operatorii de transport și distribuție a energiei electrice și gazelor naturale, într-o perioadă de până la 5 ani, după data de 31 martie 2023.
(7) Producătorii de energie electrică aflați în portofoliul statului român, care se supun prevederilor OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativa a întreprinderilor publice și titularii de acorduri petroliere care produc energie electrică, răspund în termen de maxim 5 zile lucrătoare cu oferte de vânzare parțiale sau totale, solicitărilor de cumpărare de energie electrică adresate de operatorul de transport și sistem și operatorii de distribuție concesionari, individual sau agregat, direct sau prin platformele dedicate din piața organizată. Tranzacțiile încheiate în condițiile prezentului aliniat se iau în considerare la îndeplinirea obligației prevăzute la art. 28, alin. (2) din Legea nr. 123/2012, indiferent de forma de tranzacționare.
(8) Producătorii de energie electrică, alții decât cei prevăzuți la alin. (7), pot oferta energie electrică în aceleași condiții.
(9) Titularii de acorduri petroliere onshore si offshore, producători de gaze naturale, răspund în termen de maxim 5 zile lucrătoare cu oferte de vânzare parțiale sau totale, solicitărilor de cumpărare de gaze naturale destinate consumului tehnologic adresate de operatorul de transport și sistem și operatorii de distribuție concesionari, individual sau agregat, direct sau prin platformele din piața centralizată”.
Chestiunea spinoasă a CPT
Pentru cei mai puțin familiarizați, CPT este o realitate a oricărei rețele electrice din orice țară. El reprezintă consumul specific al rețelelor de înaltă, medie și joasă tensiune și variază în funcție de multe realități specifice fiecărei rețele sau zone geografice. CPT înseamnă energie electrică de fapt, cumpărată din piață pentru ca rețelele să funcționeze ,de către Transelectrica și de cele patru firme de distribuție de energie din piață – E-Distribuție (Enel), Distribuție Energie România (Electrica), Delgaz Grid (E.On) și Distribuție Oltenia (CEZ). El este recunoscut, în niște limite, de către Autoritatea Națională de Reglementare (ANRE) în tarifele de distribuție care, în final, sunt plătite de toți consumatorii din țară, prin facturi.
Problema este că, pe fondul exploziei prețurilor la energie, și firmele de distribuție a trebuit să plătească mult mai mult decât în trecut pentru a cumpăra energia pentru CPT, dar nu pot transfera în totalitate costurile clienților, prin tariful de distribuție, pentru că el este reglementat de stat. Pe de altă parte, nici ANRE, chiar dacă ar fi de acord, nu ar fi putut rezolva problema – diferențele de cost sunt atât de mari încât tarifele de distribuție, parte integrantă a facturii, ar fi crescut cu mult mai mult de 7%, cât prevede metodologia sa.
Astfel, în momentul de față suntem în situația în care costul recunoscut în facturi al energiei pentru CPT este de 450 de lei/MWh la firmele de distribuție (418 lei/MWh la Transelectrica), în condițiile în care acest preț nu mai există în piață de mult, iar distribuțiile au cumpărat energie cu 800, 1.000 sau chiar 1.200 de lei/MWh, pentru ca rețelele să poată funcționa.
Din acest motiv, companiile de distribuție au avut pierderi de circa un miliard de lei în 2021 și, dacă nimic nu s-ar schimba în acest an, pierderile ar fi urmat să ajungă la circa 3,5 miliarde de lei. Firmele au luat deja credite bancare pentru a asigira în continuare funcționarea rețelelor, dar au avertizat că și robinetul băncilor se închide (sectorul bancar este deja foarte expus pe energie) și că se poate ajunge la incapacitate de plată în curând.
N.red: Menționăm că aceste prevederi sunt dintr-un draft care la rândul său mai poate suferi modificări.