Doar şapte salariaţi din România au câte două sau mai multe contracte de muncă active, toate cu normă întreagă

Şapte salariaţi au câte două sau mai multe contracte de muncă (CIM) active, fiecare dintre ele cu normă întreagă. Aceştia muncesc pentru societăţi cu capital privat, iar valoarea salariului brut înregistrat pentru fiecare dintre contractele acestora se situează în tranşa cuprinsă între salariul minim pe economie şi valoarea de 3.230 de lei, au spus exclusiv pentru Economica.net oficialii Inspecţiei Muncii.

Vă amintim că „numărul maxim de contracte de muncă active la 23 decembrie 2020, înregistrate pentru un salariat, în sistemul Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor (REGES), este de 149. Toate contractele sunt înregistrate cu timpul normei „timp parţial”, iar valoarea însumată a salariului de bază brut lunar, declarată pentru toate cele 149 de contracte este de 3.368 de lei”, au spus exclusiv pentru Economica.net oficialii Inspecţiei Muncii.

Iată explicaţiile primite de Economica.net de la Inspecţia Muncii:

Potrivit prevederilor art. 3. din Codul Muncii, (1) libertatea muncii este garantată prin Constituție. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, nerespectarea principiilor fundamentale inserate în Codul Muncii conducând la nulitatea contractelor individuale de muncă.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 16 alineatul (1) din acelaşi act normativ, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Legea 53/2003 – Codul Muncii nu prevede numărul de contracte individuale de muncă pe care le poate încheia un salariat. În schimb, conţine dispoziţii privind durata timpului de muncă care se poate presta întemeiul unui CIM.

Conform articolului 112, alineatul (1), articolului 113, alineatul (1), articolului 114 din acelaşi act normativ, pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de opt ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de opt ore pe zi timp de cinci zile, cu două zile de repaus. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, cu excepţiile prevăzute în Codul Muncii. Conform art. 119 din Codul Muncii:
(1) angajatorul are obligaţia de a ţine la locul de muncă definit potrivit art. 161 evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidenţierea orelor de începere şi de sfârsit ale programului de lucru, şi de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidenţa, ori de câte ori se solicită acest lucru.
(2) Pentru salariaţii mobili şi salariaţii care desfăşoară munca la domiciliu, angajatorul ţine evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, în condiţiile stabilite cu salariaţii prin acord scris, în funcţie de activitatea specifică desfăşurată de către aceştia.

De asemenea, conform articolului 135 (1) din Codul Muncii, salariatii au dreptul intre doua zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.