De la dictonul “ce face românul care rămâne fără bani? Schimbă 100 de dolari”, valabil în anii ’90 , România a ajuns să vorbească de dezintermediere financiară pe valută. De la dolar, leul a ajuns să fie legat de euro în politica de stabilire a cursului de schimb practicată de BNR. Problema este că la euro, dobânzile au ajuns negative la fel ca în Japonia, lucru de neconceput acum ceva ani și de neînțeles pentru logica economică învățată la facultate.
Deși nimeni nu recunoaște fățiș, băncile europene practică dobânzi negative, uşor sub zero. Același tip de dobânzi a ajuns și în România, bineînțeles, deocamdată doar pentru depozite de valori mari păstrate de proprietari pentru o perioadă scurtă de timp.
Ultima decizie a BCE a adâncit și mai mult acestă prăpastie. Bineînțeles, chiar și cu un impact mai degrabă nesemnificativ, decizia BCE de a reduce toate cele trei tipuri de dobânzi, dintre care cea de politică monetară la 0%, va avea impact și în România. Dobânzile negative vor fi transmise la nivelul de cost al creditelor și depozitelor, spune Ionuț Dumitru, economist șef Raiffeisen Bank.
Cauzele principale pentru care această decizie va afecta marginal și piața românească sunt legate în principal de excesul de lichiditate, de faptul că economia noastră nu mai are creditare în euro decât într-o mică măsură, iar cei care mai economisesc sau au nevoie de depozite în euro sunt foarte puțini. După cum arată premisele politicii BCE, situația se va perpetua și în 2017, deci dobânzile de cel puțin zero vor persista ceva vreme în sistemul bancar românesc. La ora actuală, dobânzile la depozitele bancare în euro la băncile din România sunt, în medie de 0,6%.